Publicat de: afrindia | 01/06/2009

1 iunie pentru generatii de copii confuzi

Au fost organizate zilele acestea mai multe evenimente pentru copii, de la desene in parc pentru cei mici pana la vizite in institutii ale statului pentru cei mai mari. Au fost idei bune, dar sunt doar de suprafata. Ramane reformarea ADN-ului cresterii unei generatii de copii: Educatia. Statisticile din ultimii ani au aratat mereu acelasi lucru si anume faptul ca perspectiva unei cariere de succes se creioneaza in mintea copiilor exclusiv pe baza banului obtinut prin tepuire, prin smenuri si altele de acest gen.

Imi aduc aminte, cand eram copil imediat dupa Revolutie, ca aproape toti eram confuzi. Stiam pe timpul lui Ceausescu ca vrem sa ne facem fie doctori, fie profesori. Oricum, era o insulfare din partea parintilor, dar macar una vizibila. Din 1990, a inceput era confuziilor. Cei mai multi dintre noi stiam ca ceva, ceva va fi la sfarsitul anilor de scoala. Incercam sa supravietuim prin tentativele Ministerului de reforme in generala si liceu. Incercare de reintroducere a Treptelor (examene de evaluare la sfarsitul clasei a X-a fara de care nu puteai trece in a XI-a), apoi trecerea de la 4 la 7 examene pentru Bacalaureat si altele. Nu s-a creat niciodata un plan de 5-10 ani, astfel incat sa stie fiecare cu multi ani inainte la ce sa se astepte. Incepusem si noi sa speram ca dupa urmatoarele alegeri parlamentare va fi mai bine. Si astfel am supravietuit asemeni romanilor din codrii Vlasiei, cand se ascundeau in padure si asteptau sa treaca navalirile barbare, dupa care sa-si poata urma cursul vietii.

Acum, cei mai multi au ajuns la mijlocul tineretii, la o varsta in jurul a 30-40 de ani, cu cel mai mare grad de reprofilare pentru ca pe piata au fost fie prea multi avocati, juristi, fie prea multi agenti de vanzari, fie prea multi ingineri, fie prea multi absolventi de ceva acolo, fara ca ministerul sa fi ajustat locurile in functie de cerintele pietii.. Avem o familie, 1-2 copii pe care abia reusim sa-i crestem, stam cu chirie si nu ne mai ramane nimic din salariu sau avem apartamentul nostru amanetat la banca pentru 30 de ani la o rata ce nu ne lasa sa dormim linistit si in continuare nu prea stim ce o sa fie. Acum incepem sa murim incet si sigur de un glont tras in copilariei (asa cum spuneam in postarea Murim la 40 de ani de un glont tras la 20 de ani). Suntem atat de nesiguri de viitor, incat nu putem baga mana in foc cum ca nu va mai fi alta generatie de sacrificiu (o sintagma sapata obsesiv in memoria colectiva). Tare mi-e teama ca in prezent se trage un alt glont catre viitorul copiilor de azi.

„Nu lasa moartea sa te gaseasca stand!”

P.S. Pun mai jos un cantecel pentru cunoscatori, care pe cat de naiv suna, pe atat de dureros e, daca stau si ma gandesc la mania megalomana din acei ani.

Pionierii – Noi in anul 2000


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: