Publicat de: afrindia | 27/06/2009

„Sobolanii” arhitectonici ne vor manca, in final, istoria

Asta noapte era pe cale sa se mai consume un episod din distrugerea patrimoniului cultural al Capitalei. Incediul de langa biserica Armeneasca a aratat cat de inghesuit este Bucurestiul si cat de vulnerabil a devenit in fata incendiilor, a cutremurelor si a altor calamitati. Nu intru in detalii privind coruptia si lacomia de bani din spatele avizelor care fac, in general, posibila aparitia acestor giganti de otel si sticla langa „batranii” istorici de piatra si marmura ai orasului. Nu vreau sa ma ia acum durerea de cap.

Dar pot spune ca mi s-a facut greata cand i-am vazut pe politicienii care s-au grabit la locul incendiului pentru a da imediat vina unul pe altul. Un alai de precupeti care ne-au furat patrimoniul cultural si drepturile de a-i decide viitorul, pentru le vinde celor care dau mai multi bani pentru a ridica mastodonti, pe care sa-i vanda apoi cu si mai multi bani. Efectul perfid e ca, dupa atata greata, as putea deveni total indiferent la aceste mizerii umane.

Sfatul meu? Vizitati si faceti cat mai multe poze la ce-a mai ramas frumos in picioare in acest oras, pentru ca in curand nu va mai ramane nimic din istoria acestui oras. Intr-adevar, chiar ca totul va deveni istorie, incapsulat in docmentare, filme si poze de arhiva.
Va dati seama ca dupa Revolutie s-a distrus mai mult decat in toate deceniile de comunism? Si stiti cat a distrus Ceausescu!
Daca mergeti in piata George Enescu, de partea cealalta a Bibliotecii Nationale, veti vedea imaginea groteasca a unei cladiri de sticla cu fatada unui zid frontal de caramizi. Ce a mai ramas dintr-o cladire veche. Pe Iancu de Hunedoara puteti vedea aceeasi poveste de marimea unui mall. Sa mai pomenesc de catedrala Sf. Iosif?

Ceea ce se intampla in Capitala e o forma de canibalism arhitectonic. Otelul, sticla si banii vor mananca, in final, istoria. Iar un popor fara trecut nu se poate identifica in prezent.
Din pacate, in acest oras, din care nu prea au mai ramas decat nostalgiile, se intampla acelasi fenomen ca cel dintr-o cutie in care pui prea multi sobolani. Din lipsa spatiului, acestia sfarsesc prin a manca obiectele din jur, iar apoi intre ei.
Asta se intampla cand guzganii politici permit ridicarea unor sobolani arhitectonici acolo unde nu le e locul. Altfel ar fi stat lucrurile daca se facea intr-o margine a orasului, sau chiar in afara, un cartier exclusiv business, unde sa fie construiti acesti mastodonti.

Aseara, in preludiul unei furtuni, am surprins cateva imagini cu un crepuscul intre nori si reflexia soarelui apunand, dar si intre natura si imaginea stearpa a cutiilor de beton in care locuim.

„Nu lasa moartea sa te gaseasca stand!”

furtuna

furtuna2furtuna3


Responses

  1. Referitor la acea cladire de langa Biblioteca Nationala am pus o intrebare in autobuz (cand cunosteam Bucuresti-ul) si mi s-a raspuns ca acesta este rezultatul consolidarii cladirii istorice 😀 . Referitor la nerusinarea politicineilor din ultimii 20 de ani (aici ma refer la absolut toti!) am urmarit aseara un reportaj despre Ana Alsan si ceea ce a ramas dupa ea si cum a avut grija statul sa distruga o comoara nationala.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: