Publicat de: afrindia | 02/07/2009

Imperiul care dizolva dorinta

Ieri am fost la o intalnire cu mai multi analisti economici si blogger-i de profil, caci de, lucrez in domeniu si mai trebuie sa-mi castig si substanta materiala, si am fost lovit de simplitatea cu care unul dintre ei punea problema. Putine sanse sa se faca ceva in tara asta din cauza apetitului imens pentru furtul din banii publici. Cu alte cuvinte, nu mai putem face nimic nici daca am vrea pentru ca e prea deasa panza de paianjen a hotilor si a oportunistilor aflati in functii de conducere, fie ele de la ministere, agentii, inspectorate, etc.

Si atunci am realizat cat de perversa a devenit realitatea pentru ca am ajuns sa trecem de la o stare de indignare, de frustrare, de revolta inabusita, la o una de resemnare, la o stare sociala vegetativa, cand nici macar nu ne mai dorim sa ne indignam.
Poate va intrebati despre ce vorbesc si va spuneti in sinea voastra ca exagerez. Nu, nu ma refer la micile neplaceri ale zilei, cand soferii iti sparg timpanul claxonand inutil, cand vreun manelist iti strica linistea dupa amiezii (mai ales daca esti la mare pe plaja :() sau altele de acest gen. Ma refer la sistemul de care ne lovim zilnic. Chiar daca tu ai fost la munca azi ca in oricare alta zi, in acelasi timp, alte sute de mii au dus o noua zi de lupta cu functionarii inrolati in acest sistem pentru a mai obtine un act necesar la nu stiu ce dosar de pensie sau somaj, cu medici la care trebuie sa te ploconesti daca nu dai spaga.
Nu vreau sa redescopar aici roata, dar pot spune ca exista in tara asta un imperiu al mizeriei umane pe care nicio curatenie a niciunei echipe de guvernanti nu a reusit si nu a vrut sa o elimine prin mult laudatele reforme. E ca in povestea cu fetita care face curatenie in casa bunicii, dar tot ce matura baga sub covor. Si uite asa in fiecare zi persista in aer un iz care ne face sa ne intrebam de ce naiba mai stam aici. E momentul in care incetam sa ne mai dorim a mai face ceva. Ne multumim sa functionam doar din inertia unei societati devenita leguma.

Nu lasa moartea sa te gaseasca stand!


Răspunsuri

  1. Nu cred ca este vorba despre resemnare, doar pur si simplu realizezi ca oricat de mult ai vrea, nu sta in puterea ta, iar indignarea te mananca incet pana nu mai ramane nimic din tine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: