Publicat de: afrindia | 19/07/2009

Româneşte sau rom@neshte?

Ei, asta da polemică? Nu am pretenţia s-o clarific într-un singur comentariu, dar cred că am câteva argumente pertinente care merită a fi scrise. Pruteanu, să-i fie ţărâna uşoară, era avid după confruntările dintre ideea de a scrie corect şi aceea de a scrie „cool“.
Pe de-o parte, îi avem pe cei care cred că e modern să scrii cât mai în romgleză, fără diacritice şi cu prescurtări pentru a câştiga timp. Pe de altă parte, sunt huliţii „conservatori“ care ţin la rigoarea limbii, pe care o simt tot mai străină şi mai schimbată de noile generaţii de la an la an.

Limba e un organism viu, care evoluează, se schimbă în timp, din păcate de cele mai multe ori din cauza greşelilor repetate şi a hipercorectitudinii. De exemplu, acum vreo 50-60 de ani se spunea la fotbal priză şi repriză. Repriza a doua era un pleonasm, dar tocmai prin folosirea de către cei care nu ştiau asta s-a împământenit ca regulă. Tot aşa cu cimpanzeu care avea iniţial forma corectă de şimpanzeu. Dar mulţi au crezut că e o stâlcire a cuvântului de către moldoveni, aşa că s-a folosit forma prezentă până a devenit regulă. Alte modificări au apărut pentru a uşura pronunţia, ca de exemplu disperat în loc de desperat.
Însă cele mai multe modificări au apărut prin preluarea de neologisme şi românizarea acestora. Ne zgârie la urechi atunci când auzim expresii de genul a se focusa în loc de a se concentra, a veni cu propriul output în loc de propria contribuţie şi altele.
Orice istoric vă va spune că în perioada ante şi interbelică a existat o adevărată furtună lingvistică prin preluarea de cuvinte din limba franceză, după ce limba română era deja puternic „infuzată“ de cuvinte slave şi turceşti. Ca şi acum, era o perioadă de modernizare şi industrializare pentru care nu existau termeni. Plus că, pe lângă originea latină comună celor două ţări, familiile bogate din România vorbeau franceza în mod uzual.

Ei, dar acum lucrurile sunt ceva mai diferite. Nu de puţine ori se exagerează cu schimonosirea cuvintelor. Şi nu mă refer la prescurtările folosite la mesageria instant, gen brb, 10x, ms, dc, etc. Acolo e altă mâncare de peşte. Sunt convenţii simbolice stabilite în timp pentru a transmite cât mai multe informaţii într-un timp cât mai scurt.
În momentul în care forţezi folosirea unor cuvinte pentru care ai deja propriile variante şi renunţi la semnele diacritice pentru că ţi-e prea lene să le foloseşti, cu asta nu mai sunt de acord. Chiar şi eu am scris din comoditate pană acum vreo două săptămâni pe blog fără căciuliţe şi codiţe, dar m-am gândit că e şi o formă de respect pentru ceea ce am învăţat (ştiu că pentru unii sună cam pompos cuvântul respect), aşa că m-am hotărât să scriu cum trebuie. Şi dacă mai reuşesc să determin pe încă unul să scrie aşa, înseamnă că am realizat ceva azi. Mi-a spus cineva că â este caracteristic doar pentru limba română şi că în felul acesta avem un semn de unicitate în lume a limbii. Eu ştiu că îl găsim şi în franceză, dar nu ştiu şi de alte exemple aşa că e, totuşi, ceva deosebit.
Probabil că influenţele străine şi împumuturile nu se vor opri niciodată, dar cred că limba română ar trebui folosită corect, nu neapărat dintr-o obsesie pentru corectitudine, ci mai ales pentru faptul că poţi ajunge în situaţia unor gafe foarte mari. În primul an de facultate, de exemplu, am rămas surpins să văd cât de mulţi erau cei care nu ştiau când să folosească liniuţa de despărţire sau pluralul unor cuvinte (sigur, oricui i se poate întâmpla să mai greşească uneori, dar când vezi greşeli repetate îţi dai seama că acolo lipseşte ceva). Şi tocmai această comoditate sau refuz de a fi conservator şi a de a folosi corect limba duce la combinaţii struţocămile.
Mai rămâne şi păstrarea idenţităţii poporului. Uitaţi-vă la francezi cât de căpoşi sunt cu folosirea propriilor cuvinte, fără prea multe intruziuni, şi cât de mult sunt admiraţi pentru identitatea lor. Romanii spuneau că pentru a lichida un popor trebuie să le distrugi drumurile şi gramatica.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Răspunsuri

  1. Pe de-o parte îți dau dreptate, și eu scriu pe blog fără diacritice, îmi este mai ușor așa, și așa am primit o serie de nemulțumiri că mai greșesc în posturi, dar voi incerca să mă conformez. Știi ce greu mi-a fost să scriu așa? 😦 Ca un semn de apreciere și de susținere voi începe cu blogul tău unde am să comentez cu diacritice 😉

    • Mulţam :)! E mai greu până te obişnuieşti. Problema e că, uite, fontul folosit de tine nu recunoaşte toate diacriticele. Ei, o chestie tehnică, care nu are legătură cu tine.

  2. M-am scos 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: