Publicat de: afrindia | 31/08/2009

Româniile de care ştiam

Ieri s-a încheiat un nou concurs pentru o carte. Subiectul, prezentarea oraşului în care locuiţi, a stârnit răspunsuri la care mă aşteptam. Pe de-o parte, avem oraşele din provincie liniştite, cu oameni mai cu bun simţ şi mai rezonabili, iar pe de altă parte Capitala, care are multe de oferit, dar „păcat că este locuită“. Aici, oamenii chiar că „sfinţesc“ locul. Poate generalizăm, dar procentul celor care lasă un gust amar asupra imaginii oraşului legitimează această părere generală.

Nu e neaparat mărimea oraşului cea care dă gradul de civilizaţie. Cunosc oraşe mici precum Tecuci cu probleme de infracţionalitate, dar am stat şi în oraşe mari ca Timişoara sau Cluj-Napoca de unde am plecat cu impresii foarte plăcute. În general, nu am fost ca turist şi am avut multe contacte cu localnicii, aşa că mă pot baza pe aceste impresii. Probabil că în Bucureşti diversitatea oamenilor, veniţi din oraşe diferite, şi mai ales diversitatea intenţiilor (unii au venit să studieze, alţii să-şi facă un rost în viaţă, destui au venit să facă afaceri cu naivii de aici etc.) sunt cele care dau impresia despre bucureşteni. Când mai revenim pe acasă în provincie, aproape toţi ne plângem de felul lor respingător de a fi. Dar cred că o bună parte din noi se transformă în ei, pentru că altfel nu-mi explic de ce avem atât de mulţi nesimţiţi, cocalari, melteni, bizoni, ghirţoi, măgari, porci şi tot regnul urban. O să discut mai pe-ndelete altă dată despre asta.

Totuşi, am observat că multe oraşe din ţară, chiar dacă nu prea au ce oferi ca petrecere a timpului liber (aici e discutabil pentru că fiecare are gusturile lui) şi nici nu au aceeaşi dimensiune istorică, sunt mult mai reconfortante. Găsim în ele un oarecare echilibru. De exemplu, în Galaţi, oraşul în care am crescut, centrul vechi al oraşului era într-o stare atât de degradată, încât nici nu realizam că oraşul meu are o zonă istorică. În timp, autorităţile au readus culoarea clădirilor şi renumele de oraş al teilor. În alte oraşe precum Cluj-Napoca sau Sibiu e chiar redundant să vorbesc despre echilibru.
Dar în Bucureşti nu văd un echilibru între ceea ce poate oferi oraşul şi oamenii de aici. Prea multe interese ale afaceriştilor, prea multe interese ale celor care conduc urbea, prea multe autorităţi, prea mulţi şefi. Iar toate astea duc la ruinarea istoriei, la ruinarea frumuseţii oraşului, la ruinarea deja fostului Mic Paris, cu alte cuvinte la falimentul conştiinţei Capitalei.
Ştiu că mulţi spun că aici nu te poţi plictisi, că sunt atâtea de făcut şi de vizitat. Tocmai de aceea văd un dezechilibru sau, altfel spus, un „echilibru“ între extreme, între oraş şi locuitori.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Răspunsuri

  1. Cred ca la un moment dat fiecare isi poate alege „echilibrul”. 🙂

    • Exact, iar eu mă gândesc tot mai serios să mi-l găsesc în alt oraş sau afară, mai la iarbă verde şi oxigen:)

  2. Am inteles ideea de baza, da’ n-am inteles ce rau v-or fi facut bizonii, magarii si porcii de-‘i jigniti comparandu-i cu fauna urbana…

    • Corect. Ca şi cum am ajuns să jignim animalele numindu-le „oameni“ 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: