Publicat de: afrindia | 18/09/2009

Claustrofobopolitici

Merg cu autobuzul. Aglomeraţie. Iau metroul de la serviciu spre casă. Înghesuială. Pornesc maşina şi intru pe strada principală. Mă blochez în intersecţie. Ambuteiaj. Peste vreo două ore ajung, în final, la bloc. Şerpuiesc printre maşinile parcate pe trotuar. Slalom printre gunoaie şi sămânţari.
Intru în cutia de chibrituri. Unii o numesc apartament. Mi se pare normal. Dacă n-am văzut niciodată o autostradă adevărată, sunt îndreptăţit în a numi şi un drum expres sau naţional drept autostradă.
Dau drumul la televizor. Aceleaşi ştiri despre politicieni, despre averile lor, despre putoarea lor, despre furturile lor, despre crime, violuri etc. Toate urmate de aceleaşi talk-show-uri sterile fără urmări concrete.

Voi nu simţiţi presiunea arterială a societăţii tot mai mare? Atât pe stradă, cât şi în media? Observ că oamenii au tendinţa de a se băga tot mai mult unul într-altul. Fie că e vorba de maşini pe un spaţiu cât mai mic, fie de oamenii care nu au nicio problemă în a sta unul în sufletul altuia. Chiar şi când într-un tramvai, de exemplu, e spaţiu liber, tindem să ne adunăm în grupuleţe precum puii de avicola în căutare de căldură. Ce să mai vorbesc de presiunea exercitată de zgomotul şi poluarea urbană.
Un principiu al sensibilităţii anatomice spune că un stimul nu este simţit sub sau peste un anumit prag de intensitate. La fel se întâmplă dacă stimulul este aplicat de o intensitate între cele două praguri, dar pentru o perioadă de timp îndelungată. Adică îţi masezi o mână până când nu mai simţi nimic la un moment dat.
La fel şi cu stimulii claustrofobi. Avem parte de ei până când începem să nu-i mai simţim sau chiar să ne placă. Până când devenim claustrofili.

Pe de altă parte, mediatizarea spaţiului politic, a tot mai multor cazuri de corupţie, exces de putere, autorităţi incompetente, şantaj politic, bani publici scurşi cu destinaţie a început să aibă un efect tare păcătos. Devenim inerţi din cauza unei cantităţi prea mari de informaţii şi consumată sistematic. Probabil că şi eu contribui la această supraexcitare vorbind mereu despre asta.

Ce ironie?! Până prin 2002-2004, eram avizi după mediatizarea a ceea ce se întâmpla în spaţiul politic. Tocmai pentru că aflam prea puţine. Termopanele lui Năstase şi Ţigaretele au fost, probabil, cele mai mediatizate. Ştiam noi atunci că „e politicienii“ corupţi, dar era ceva acolo sus, vag, la Parlament, la Guvern.
Dar de vreo cinci ani avem parte de un tir continuu de lături politice, soluţia imorală numită PC, demisia retractată a lui Tăriceanu, bileţelele lui Băsescu, sustragerea de fonduri din materialele pentru sinistraţii inundaţiilor, suspendarea preşedintelui şi referendumul, caltaboşul lui Remeş, cazul Ritzi, comisia pentru Udrea, afacerile lui Mircea Băsescu etc. Deci acum avem de toate pe sticlă şi tot degeaba. Fie ajungem inerţi în reacţiile sociale, fie chiar claustrofobopolitici.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Răspunsuri

  1. Ce facem? Semnale sunt multe si clare! Sistemul se joaca cu noi si noi suntem sclavi liberi in sistem. Cum procedam mai departe? Ocolim sistemul? Il schimbam de la 0? De imbunatatit nu cred ca va fi posibil.

    • Cred că urmează, nu ştiu când, ceva violent. Ştiu că orice evoluţie care se împotmoleşte undeva la un moment dat cunoaşte o rupere de ritm. Revoluţia e o evoluţie violentă sau o revenire la punctul iniţial de pornire. Nu ştiu care dintre cele două va fi, dar presimt că ceva ceva tot va fi.

  2. in ultima vreme oamenii avizi de informatie se impart in doua: cei ce pierd noptile cu diaconescu, cautand-o pe elodia sau „elaborand” profilele ucigasilor, violatorilor, vircolacilor si mai nou tremurand cu biletul de bingo in mana si cei ce au aflat ca adevarul e „rara avis si isi rafineaza cautarile pe net; am avut placuta surpriza sa intalnesc tot mai des pe net studii, previziuni, opinii pertinente si curajoase vizind domenii precum economia, politica si chiar viata civica, ale unor blogeri de avangarda as spune. cu siguranta ca evolutia si revolutia se vor naste aici.

  3. Ce să mai vorbesc de presiunea exercitată de zgomotul şi polurea urbană.
    Limba romana si carnea de porc ” este grele „

  4. Tind sa cred ca ignoranta este cheia unei vieti mai linistite… stiu si la ce ma ajuta ca stiu?

    • Ce propuneti? Sa revenim la „fericiti cei saraci cu duhul”?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: