Publicat de: afrindia | 21/09/2009

Asta avem, la asta căscăm ochii

În ultimele zile ale Bucureştiului, am luat centrul istoric la pas pentru a experimenta surprizele pregătite de organizatori. Printre străzile tranşee şi cele câteva aproape finalizate, cum ar fi Lipscani, am văzut un amestec interesant de carnaval, terase cochete (sau de fiţe, căci e atât de discutabil), o nuntă pe picior mare, o dugheană din care se auzeau manele alături de un mini concert de rock, puradeii cerşetori, comercianţii de suveniruri şi antichităţi şi rufele întinse la ferestrele clădirilor de patrimoniu (multe dintre ele ocupate abuziv), care dau să cadă cât de curând.
Am asistat apoi la un teatru de stradă cu scenete de la sfârşitul secolului XIX şi cu sărăţele şi vin oferit publicului de moment. Interesante erau privirile străinilor fascinaţi de acest amestec de cochetărie, orientalism, comercial şi uneori chiar mahalagism, întocmai unui bazar cultural.

Foarte relevantă şi revelatoare a fost prezentarea de la Muzeul Naţional de Istorie privind viaţa Bucureştilor din perioada interbelică. Exista atunci un amestec de culturi mult mai mare. Erau promenade pentru lumea bună, dar şi mahalale cu mirosuri şi mizerii greu de suportat, cu produse alimentare şi fructe vândute în plină stradă, cu cerşetori şi negustori de toate culorile, de la ţigani până la turci şi evrei, cu străzi ce se inundau la orice ploaie mai puternică, cu rânduri groase de cumpărători în căutarea celor mai bune şi ieftine produse etc. Principalele diferenţe pe care le văd acum sunt faptul că respectivele mahalale s-au cam mutat tocmai în centrul istoric, că cele mai multe dintre clădirile istorice stau să cadă, că nu mai există aceeaşi diversitate culturală şi etnică a negustorilor şi, poate cel mai important, că trebuie să fii atent unde păşeşti, dacă nu vrei să-ţi rupi gâtul. Iar toate acestea sunt observaţii absolut neutre. Aşa că asta avem, la asta ne zgâim.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Responses

  1. Imi pare rau ca nu am reusit weekendul acesta sa raman in Bucuresti…
    Si inafara temei tale…vreau sa te intreb ce harta ai acolo? Vrei sa spui ca in loc de Romania este Africa?

    • Nu, e Afrindia. Ai început să vezi din ce în ce mai bine 😉

  2. 😀 Nu degeaba am schimbat la ochelari 3 ani de facultate

  3. Pentru ca acolo sa fie intr-adevar reprezentata „Afrindia” poate ca ar fi fost mai oportuna o usoara deformare suplimentara a hartii Africii pt a o apropia oarecum mai mult de forma quasitriunghiulara specifica a subcontinerntului indian, a o face mai „medie intre” formele specifice celor doua formatiuni geografice.

    • Aşa e, ai dreptate. Oricum, în fiecare zi, cei din popor ne aduc aminte că ţinem mai mult de Orient. 😆

  4. Si uite asa mi-aduc aminte de niste versuri invatate in liceu:

    Isarlâk

    La vreo Dunăre turcească,
    Pe şes veşted, cu tutun,
    La mijloc de Rău şi Bun,
    Pân’ la cer frângându-şi treapta,
    Trebuie să înflorească:
    Alba,
    Dreapta
    Isarlâk!

    Ruptă din coastă de soare!
    Cu glas galeş, de unsoare,
    Ce te-ajunge-aşa de lin,
    Când un sfânt de muezin
    Fâlfâie, înalt, o rugă
    Pe fuior, la ziua-n fugă…

    – Isarlâk, inima mea,
    Dată-n alb, ca o raia
    Într-o zi cu var şi ciumă,
    Cuib de piatră şi legumă,
    Raiul meu, rămâi aşa!

    Fii un târg temut, hilar
    Şi balcan – peninsular…

    La fundul mării de aer
    Toarce gâtul, ca un caier,
    În patrusprezece furci,
    La raiele;
    rar, la turci!
    Beată, într-un singur vin:
    Hazul Hogii Nastratin.

    Colo, cu doniţi în spate,
    Asinii de la cetate,
    Gâzii, printre fete mari,
    Simigii şi gogoşari,
    Guri cască când Nastratin
    La jar alb topeşte in,

    Vinde-n leasă de copoi
    Căţei iuţi de usturoi,

    Joacă, şi-n cazane sună
    Când cadâna curge-n lună.

    Deschideţi-vă, porţi mari!
    Marfă-aduc, pe doi măgari,
    Ca să vând acelor case
    Pulberi, de pe lună rase
    Şi-alte poleieli frumoase;
    Pietre ca apa de grele,
    Ce fireturi, ce inele,
    Opinci pentru hagealâk
    Deschide-te, Isarlâk!

    Să-ţi fiu printre foi un mugur
    S-aud multe, să mă bucur
    La răstimpuri, când Kemal
    Pe Bosfor, la celalt mal,
    Din zecime în zecime,
    Taie-n Asia grecime;

    Când noi, a Turchiei floare,
    Într-o slavă stătătoare

    Dăm cu sâc
    Din Isarlâk!

    Si cum ar zice politicienii de astazi: Aruncam cu sâc banii publici din conturile statului in ale noastre!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: