Publicat de: afrindia | 13/10/2009

Ce cadou pregătim generaţiilor viitoare?

Majoritatea oamenilor, societăţilor, a popoarelor şi omenirea, în general, toţi construiesc prezentul prin acţiunilor lor, de multe ori reconstruiesc ce s-a distrus în trecut, iar cei mai înţelepţi construiesc pentru viitorul lor. Fie că vorbim de drumuri, autostrăzi, fabrici, oraşe, şcoli, fie că ne referim la construcţia mentalităţilor, a culturii şi civilizaţiei unei societăţi sau chiar democraţia în sine, toate vin la pachet cu o valoare intrinsecă foarte mare. Este vorba de moştenirea pe care societăţile ce construiesc, cele care într-adevăr construiesc şi nu distrug, o lasă generaţiilor viitoare, copiilor şi copiilor acestora. Aceasta este una dintre valorile evoluţiei societăţii umane, faptul că ne putem lăsa peste timp astfel de cadouri strănepoţilor pe care nu vom mai apuca să-i vedem, dar care sunt binecuvântaţi tocmai pentru că pot „trăi alături de noi“ prin aceste moşteniri.

Astfel, vedetele torpiloare şi mândrele fregate marine nu ar fi existat fără explozia unei bărci pe care doi temerari au montat un cazan cu aburi, telefonia mobilă nu ar fi fost posibilă fără nebunia cursei spaţiale care, paradoxal, nu ne-a dus încă la colonizarea Lunii şi nici la călătoria spre Marte, iar mult hulita inginerie genetică i-a scăpat de chinuri pe dependenţii de insulină. La fel putem vorbi şi de moştenirea culturală de la clasici, romantici, baroci etc.

Avem şi în România astfel de moşteniri. Castele ajunse ruine, drumuri cariate între timp, clădiri monument dărâmate de indiferenţă sau chiar de buldozere pentru a lăsa loc unor „imobiliare monument“, literatură ajunsă celebră dacă autorii emigrează, moştenirea muzicală clasică ce ajunge celebră doar dacă este manelizată (mă mir că Rapsodia lui Enescu nu a păţit-o), istoria onestă cu supuneri, dar şi cu răzvrătiri şi revoluţii pe care am umplut-o de clişee şi deformări grosolane de care nu vrem să scăpăm, fabrici şi uzine pe care le-am furat şi revândut şi tot aşa mai departe.

Ok. Deci am avut destul de multe cadouri, dar ne-am bătut joc de ele, le-am parazitat sau ni le-am furat unii altora pentru că nu gândim cu mintea colectivă, ci cu minţile individuale, iar asta înseamnă o formă de egoism atât de mutantă, încât nimic nu poate repara „eroarea genetică“.
Dar problemele nu se termină aici. De 20 de ani nu facem decât să distrugem. Nu văd să fi construit ceva, cel puţin nu pentru viitor. Şi ceea ce e trist este că nu avem mai nimic de transmis mai departe. De aceea vă provoc la întrebarea din titlu: Ce cadou pregătim generaţiilor viitoare?

Până una-alta, o poveste reală despre cadoul pentru băieţelul unui tată. Un prieten de-al meu, Dan, care nu suportă cadourile de faţadă şi care dacă nu sunt speciale mai bine nu le mai oferă, a pregătit ceva într-o cutie cât o palmă pentru ziua fiului lui Tudor. Însă, Dan i-a spus tatălui micuţului să nu desfacă pachetul decât atunci când va putea spune că are o relaţie cu băiatul ca între doi tovarăşi de viaţă. Iar asta însemna mult timp petrecut de tată alături de fiu. Şi a început Tudor să-şi ducă băieţelul la pădure şi la tot felul de aventuri menite a cimenta relaţia tată-fiu. După ceva timp (nu mai reţin exact, cred că să fi trecut câţiva ani), Tudor nu mai avea răbdare şi-l sună pe Dan să-i spună că nu mai are răbdare, că e pregătit şi că va deschide cadoul. După acceptul prietenului, urmă o aşteptare de vreo juma’ de oră, o oră. Tudor a revenit cu telefonul şi, plângând alături de soţie, i-a mulţumit prietenului pentru cadoul PERFECT.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!

P.S. Bănuiesc că muriţi de curiozitate să ştiţi ce cadou era, dar răspunsul nu-l voi da azi pentru că şi eu mor de curiozitate să ştiu la ce vă gândiţi voi. Aşa că vă invit să răspundeţi la prima întrebare sau să ghiciţi ce cadou e în poveste ori să răspundeţi la ambele provocări. Oricum, toate răspunsurile vor participa la concursul pentru cărţi.

Update: Cadoul lui Dan pentru Tudor şi fiul său era o busolă.


Responses

  1. Chiar daca nu era nimic in cutiuta, relatia cimentata tata / fiu face cadoul PERFECT. O prietenie mai ales tata / fiu nu poate fi cuantificata. Cadoul a fost marul care face camila sa traverseze desertul.

  2. Cred ca in cutie era un biletel in care scria ca le-a oferit „provocarea ” de a fi mai mult timp impreuna.
    Sint si eu tata,iar timpul petrecut cu copii mei este cel mai frumos si mai apreciat cadou pe care ei il doresc de la mine.
    Referitor la intrebarea din titlu raspunsul este simplu:o tara plina de datorii si un mediu din ce in ce mai poluat .Sincer sa fiu prin acest „cadou” le rapim libertatea si sanatatea.Si nu sint o persoana pesimista.
    Dar sta in puterea nostra sa schimbam acest „cadou”.
    O zi excelenta!
    P.S. Imi place motto-ul.

  3. Literele alfabetului.

  4. Tineti-va tare. Deci daca ma tine forta fizica inainte sa mor vreau sa am o sfera in care sa pot cultiva ce manaca familia mea timp de un an. Momentan palnific sa ingrop un container de 80 m^3. Stiu ca mult ar bufni in hohote daca m-ar auzi. Dar eu o sa mor cu credinta ca stranepotii mei o sa apuce ziua cand apa o sa fie mai valoroasa decat petrolul.
    (crazy i know)
    Despre cadoul perfect ? Din pacate nu sunt genul emo :(. Un cadou daca e cadou sa fie folositor. Poate asta a fost folositor emotional. Sa va vad eu cand trebuie sa tai iepurele ala micut si pufulet care l-ai hranit timp de un an si iti plange inima dupa el ca sa il poti manca. Va trece imediat cheful de cadouri „perfecte”.

  5. Nu era nimic? Adica timpul petrecut alaturi de fiul lui era cel mai important cadou?

  6. Sustin parerea lui Lunca Constantin.
    In cutie era un bilet in care se spunea ca acel cadou consta in timpul petrecut de familie impreuna si ca rezultat, CADOUL este relatia care s-a format intre membrii familiei. Acest lucru este adevaratul cadou pe care un copil il poate primi de la parintii lui. Este cadoul „conditiei de a fi om”. Este stiinta de te purta cu oamenii, de a putea relationa in societate.

    Nimic nu valoreaza mai mult decat timpul petrecut alaturi de copiii nostrii.

    parafrand „Pentru ca parintii stiu dece!!”

  7. o poveste interesanta despre incredere, si ce poate fi mai frumos intre 2 prieteni si mai ales despre legatura unica, de suflet dintre tata si fiu.ce pregatim generatiei viitoare? la nivel de individ, principiile ce ne-au dus la o reusita in viata, o educatie buna, daca se poate sprijin pt. inceput de drum si amintirea ca am fost parintii cei mai buni. ma nivel global…nu prea le lasam tot ce este mai rau, pamantul saracit de resuse, aer si apa otravite, saracie, boli, o ierarhie a valorilor rasturnata, neputintele noastre colective.

  8. Dan i-a daruit prietenului lui, Tudor, unul dintre cele mai frumoase cadouri imateriale pe care le poate oferi un prieten adevarat: SPRIJINUL pentru un viitor minunat , pe care Tudor sa-l construiasca alaturi de fiul sau si de sotia sa , chiar daca acest sprijin a fost neconstientizat. Acest lucru a fost posibil numai datorita prieteniei deja existente intre cei doi.

  9. PRIETENIE NECONDITIONATA.
    Tudor ar fi putut sa nu respecte conditiile si sa deschida cutiuta. Asta ar fi facut-o numai in cazul neancrederii care nu are ce cauta intr-o prietenie adevarata si ar fi avut ca urmare supararea lui Tudor negasind nimic material in cutiuta.

  10. desigur, un GPS. Astfel tatal va sta mai mult cu mama iar baiatul va cutreiera „padurile” in siguranta, fara a se rataci. Si fiecare din ei vor urma cursul firesc al vietii: tatal si mama vor avea grija de „cuibul” familiei in care fiul se va intoarce cand va dori. Iar fiul va urma exemplul personal al parintilor care au format un „cuib” trainic si sigur din care, firesc, puiul trebuie sa zboare dar se intoarce mereu cu placere.Sunt mama a doi adolescenti care se straduiesc din greu sa ma educe. Deocamdata nu sunt un elev foarte bun. Mai am de „omorat” niste prejudecati.

  11. Un biletel prin care ii multumea pentru ca i-a ascultat sfatul. Astfel, si-a apropiat foarte mult fiul
    l-a educat, amandoi au invatat sa aiba rabdare.
    Au cistigat foarte mult amandoi: fiul o tinerete frumoasa; iar tatal o batranete linistita… pentru ca si-a tinut fiul aproape.

  12. Un pandantiv din aur cu chipul tatalui sau inauntru, alaturi de sfatul: „Nu lasa moartea sa te gaseasca stand”. Asa ceva nu se uita o viata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: