Publicat de: afrindia | 04/11/2009

Români de calitatea întâia

Citim, vedem, întâlnim şi scriem despre românii tot mai ahtiaţi după bani, putere, posesiuni şi câştig personal în dauna pierderilor băneşti ale altora, în dauna siguranţei, a mândriei, a echilibrului interior, a dreptului la un aer curat, toate ale altora, ca formă supremă a egoismului. Orice acţiune de prezentare generală a acestui tablou are parte, uneori pe bună dreptate, şi de o reacţiune din partea celor care spun că nu toţi sunt aşa, că mai sunt şi oameni care ştiu să-şi păstreze mintea lucidă, caracterul neinundat de egoism, neînburuienit de răutate sau lipsă de empatie, fie şi prin indiferenţă.
Bineînţeles că mai există şi astfel de români, chiar dacă fac parte din minoritatea bunului-simţ. Şi pentru că nu prea agreez ceaţa generalizărilor, m-am decis să-mi notez de fiecare dată când unul din membrii simpli ai acestei minorităţi au apărut în presă cu fapte ce răstoarnă regula generală a nesimţirii, a ciubucăriei şi, de ce nu, a resemnării. Am să menţionez căteva nume pentru început, într-o ordine nu neaparat relevantă.

Vladimir Brilinski, numit Nunu de localnicii din Sarmizegetusa, judeţul Hunedoara. Merge cu toiagul şi cu aparatul de fotografiat de câteva ori pe zi în cetatea dacică şi apără de ani de zile monumentele istorice de mizeriile şi distrugerile pe care turiştii le lasă în urmă. Nu este plătit, nu face parte din personalul complexului muzeal, dar se simte dator ca şi cum ar fi ultimul dac.

Florea Iorga, de 47 de ani, din comuna Roata de Sus, judeţul Giurgiu, a găsit o borsetă cu 6.000 de euro a unui băimărean într-o benzinărie din Ungaria, pe care a predat-o Poliţiei din Braşov.

Valeriu Nicolae, directorul şcolii din comuna buzoiană Măgura, a avut curajul să dea în judecată Banca Românească pentru nesimţirea de-ai umfla dobânzile. Şi a câştigat. Tocmai faptul că angajaţii băncii au avut o atitudine nesimţită faţă de el l-a determinat să-şi caute dreptatea.

Dan Verga, un agent de poliţie care, deşi era în concediu, a alergat după un hoţ de lănţişoare care tocmai tâlhărise o femeie. Şi l-a prins.

Ionela Danciu, mamă de tripleţi din Aiud, judeţul Alba, s-a războit timp de doi ani cu Statul pentru a-şi câştiga dreptul la indemnizaţia de creştere pentru fiecare copil în parte pentru că parlamentarii nu s-au gândit când au votat legea (deşi pentru asta îi plătim, să gândească) că mamele nu-şi pot decide numărul de copii din pântec.

Cristi, un piteştean, student la Educaţie Fizică, a găsit un portofel cu 4.000 lei chiar de ziua lui. Proprietara, o asistentă medicală, avea în el salariul ei şi al soţului.

Ciprian Jitaru, un jandarm din Timişoara care a găsit un portofel plin cu bani şi l-a declarat la unitate şi la Poliţie fără să stea pe gânduri că i-ar prinde bine şi lui banii.

O doamnă care a găsit câteva bancnote pe jos în Piaţa Obor, Bucureşti, chiar în spatele meu şi m-a întrebat dacă sunt ai mei. Nu era naivă. M-a întrebat întâi dacă tocmai am cumpărat ceva, în ideea că poate mi-au căzut din portofel. Am rămas impresionat aşa că am întrebat-o cum o cheamă. Ioana.

Sunt doar câteva nume. La o viitoare intervenţie, voi încerca să diversific mai mult tipul cazurilor.
Dar sunt sigur că şi tu ştii pe cineva. Fie că ţi-e străin, fie că e vecinul de la etajul patru, dacă ştii un român de calitatea întâia, merită să-i scrii numele aici.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!

P.S. Comentariile participă la un concurs special.
P.S.2 Răspunsul la povestea Ce cadou pregătim generaţiilor viitoare? este o busolă. 😉


Responses

  1. Inca mai sunt oameni de calitate in lume si tind sa cred ca sunt mai multi decat cei de calitate mai mica, insa sunt si acestia oameni si in ciuda calitatii bune de care dau dovada uneori, cred ca au si ei doza lor de egoism 🙂

  2. Ce frumos ar fi sa auzim despre acesti oameni si faptele lor la stiri.. in loc sa auzim despre furturi, violuri si crime. Sa auzim de ei si de toti oamenii care fac cinste tarii asteia. Cred ca lucrurile s-ar schimba treptat in mentalitatea celor multi. Imposibil sa nu te influenteze in bine faptele bune asa cum faptele reprobabile cu care suntem sufocati creeaza o stare de indiferenta si lehamite majoritatii care nu mai reactioneaza ca in exemplele minunate de mai sus.

  3. Cu multi ani in urma am fost la un pas de tragedie. Eram prin Suceava, in toiul unei ierni imposibile (-multe grade si viscol crunt) blocat intr-o dacie cu cutia de viteze proaspat rupta, si care pe drum isi mai „pierduse” si sistemul de incalzire. Eram atat de inghetat… Tatal meu cauta disperat un service, dar era o ora tarzie si totul era inchis. A intrat in cele din urma intr-un bar sa-mi cumpere o tarie, ceva care sa-mi puna singele in miscare, sa imi revin macar putin, sa raman constient… In acel bar era si mecanicul unui service, care auzind discutia tatalui meu cu barmanul a sarit brusc de la masa si a venit in ajutor… Service-ul era inchis de ore bune (am uitat sa va spun ca era si Duminica). Cu toate astea, a sarit in ajutor… pe mine m-a dus intr-un loc foarte calduros din service, mi-a dat un ceai cald, iar el a plecat in alt oras cu tatal meu sa caute piesa ce trebuia inlocuita, au plecat cu masina mecanicului evident… Cand au venit cu piesa, s-a pus imediat pe treaba si a rezolvat problema in ore bune de munca. A renuntat la timpul liber numai ca sa ne ajute. La final, cand tata l-a intrebat cat costa manopera, acest om a raspuns fara sa stea pe ganduri…NIMIC. Ati platit piesa, este suficient… Si nu se termina aici povestea. M-a intrebat cum ma simt si ne-a invitat la o cafea intr-un local din apropiere. Ne-am bucurat, macar cu atat sa-l recompensam si noi… Dar nu! Cafeaua a fost si ea…din partea lui… Respectele mele pentru un om al carui nume nu il cunosc, dar care a sarit in ajutor exact cand aveam nevoie mai mult de el… Iar toate eforturile tatalui meu de a-l rasplati cumva au fost in zadar… „Sa avem sanatate, asta e tot ce imi doresc” a spus omul cand ne-am luat la revedere. Si a zambit cald… Jos palaria, in fata unui roman pe care nu o sa-l uit niciodata! (nu am avut niciodata arta de a povesti, sper ca nu v-am zapacit…)

  4. Am batut pe la multe usi si nu m-a surprins sa vad cati oameni de calitate mi-au deschis !

    Da, aici in Romania !
    Si stirile pot fi influentate, cautati-le pe cele bune 🙂

    Multumesc Afrindia, multumesc celor care stiu ce inseamna bun simt !

  5. Un exemplu din Bucuresti ai? Ca eu tot caut si nu gasesc. Tot cei saraci sunt cei mai buni.

    • Ultimul caz e din Bucureşti păţit chiar de mine.
      Dar tu ai dreptate. E vorba de cazuri rarisime.

  6. Matei, ce chestie ti s-a intamplat… E minunat ca mai exista in tara noastra asemenea persoane ce ajuta neconditionat.
    Mie mi s-a intamplat sa raman cu masina in drum vinerea seara… se infundase de la benzina jiglorul, nu lua benzina motorul, era rau de tot. In drum, in oras; am ramas disperata si nu stiam ce sa ma fac.Norocul a fost un coleg care m-a ajutat cum a putut el, a cumparat si benzina (ne gandeam ca o fi in pana de benzina, dar nu era cazul). A venit din celalat capat al orasului… Cel care a reparat masina a fost tocmai dumnul care locuia in casa in fata careia mi se oprise masina…. Mecanic, in varsta, a „vazut” baiul si l-a reparat destul de repede. Datorita lui am ajuns cu masina acasa. Sunt si oameni de treaba peste tot. Nu asteapta nici un fel de recompensa, te ajuta si le este suficient un „multumesc”, desi le oferi si bani ei nu vor. Dumnezeu ii vede … Poate pentru ca si eu sunt la fel ca ei, primesc ajutor la nevoie. Si eu ajut o batranica sa treaca strada, si eu hranesc niste catei care nu au stapan, s.a. Voi nu sunteti tot asa?
    A, era sa uit. Era acum un an, inn primavara lui 2008, cand incepeam sa conduc . Opresc pe trotuar masina, intr-un cartier la Resitei. Cand colo ce vad jos, langa trotuar. Un telefon intr-o husa rupta. Nici ceva nou, nici prea modern. M-am uitat la el, am cautat in agenda si am sunat la primul nr din lista. Nu a raspuns. Al doilea a fost cu noroc. A recunoscut nr un prieten al proprietarului. S-a mirat ca am sunat sa ii spun ca isi pierduse telefonul. Proprietarul telefonului plecase din oras. Cert e ca le-am dat nr meu de tel si urmau sa ma sune ei cum sa fac sa le dau telefonul unuia dintre ei. M-am dus spre casa si in aceeasi dupa-amiaza m-a sunat domnul cu care vorbisem eu, prietenul titularului de telefon. M-a intrebat cum sa se revanseze si cum nu mi-a trebuit nimic, a ramas mirat. Dupa cateva ore a preluat telefonul. Eu am fost bucuroasa ca i-am ajutat. A fost tare bucuros ca si-a gasit telefonul, care avea o gramada de nr in agenda si ii erau utile. Oare daca eu l-as pierde l-as mai primi inapoi? E un LG tare fain. Cred ca nu… Sper ca nu v-am plictisit prea tare. Apropo, Afrindia, imi place cum „bati campii”…

  7. E minunat ca pe acest teritoriu vieţuiesc şi oameni de CARACTER. Păcat este că deşi sunt mulţi oameni de CARACTER ăşi ajută aproapele, dar în faţa urnelor ori nu se prezintă ori o dau în bară cu opţiunea votată.
    Şi uite aşa ne păcălim şi rămânem păcăliţi şi slugi în ţara noastră ai cărei Munţi Aur poartă.

  8. Eu mi-am pierdut portofelul în fata facultății mecanice din Timișoara. Nu aveam bani mulți in el, dar aveam acte și carduri. Mi-am anulat cardurile imediat ce am văzut ca îmi lipsește portofelul, dar am așteptat câteva zile înainte de a declara si actele pierdute. In general eu am încredere în oameni. Dupa vreo 3 zile, m-a sunat un student sa-mi spună ca a găsit actele mele, dar a trebuit sa caute ceva timp pana sa-mi gasesca nr de tel. Si eu voi ajuta un seamăn care il vad ca are nevoie de ajutor.

    Din păcate de multe ori escrocii se bazează pe aceasta încredere în oameni, atunci când își pun la cale planul. Dar aici intervine discernământul nostru și de obicei îți poți da seama când o persoana chiar are nevoie de ajutor.

    Mi-a plăcut articolul, aștept continuarea lui.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: