Publicat de: afrindia | 10/11/2009

Boabele de fasole

Bunica avea o sită pe care o folosea la cernutul fasolei de gărgăriţe. În final, alegea boabele întregi de cele cu găuri. Multe boabe erau atât de găurite încât nu rămâneau decât cojile din ele, aşa că nu merita efortul de a le mai pune la fiert. Dar multe boabe cu 1-2 găuri ajungeau în oală, iar eu, în naivitatea mea de copil, o întrebam de ce le pune la fiert la un loc cu cele întregi, căci doar erau imperfecte. Iar ea îmi răspundea aşa cum putea numai un ţăran trecut printr-o viaţă plină de muncă ce i-a exacerbat pragmatismul: N-ari ni’c. În burtă nu se bagă de seamă.
Şi atunci când am început să mă gândesc la candidaţii la preşedinţie imediat mi-a venit această imagine în minte pentru că, oricât de promiţători ar fi sau de multe ar promite, odată ajunşi în „burta“ guvernării, toţi se comportă la fel.
Vreau să fac o evaluare a „găurilor“ fiecărui candidat după aspectul, acţiunile şi discursurile acestora aşa cum poate un simplu cetăţean să perceapă şi să înţeleagă (nu e vorba de nici o analiză politică aşa că îmi asum riscul unor opinii modeste).

Traian Băsescu
Este într-adevăr cel mai jucător preşedinte de după Revoluţie. Dovada este numărul mare de declaraţii publice oficiale cu un caracter acuzator. Cele mai multe au fost la adresa premierului Tăriceanu pentru că a refuzat în iulie 2005 să îşi mai dea demisia pentru a lăsa loc alegerilor anticipate. Cele mai multe atacuri au fost lansate la adresa directă a acestuia şi a unor membri ai cabinetului. Justificările au fost de la celebrele bileţele până la aservirea grupurilor de interese. Declaraţiile au fost spuse pentru a pune presiune asupra Executivului, cu care era mereu în conflict, dar fără vreo intenţie finală în favoarea justiţiei. Drept dovadă faptul că, deşi procurorul general al României şi al DNA sunt numiţi de preşedinte, ceea ce reprezintă o bună pârghie, în final nu am avut decât show-ul penibil al dosarului Caltaboş, şi acela construit pe baza unor înregistrări ilegale.
De aceea cred că a fost mai mult o intenţie de manipulare atunci când a exercitat presiuni în scop personal decât în folosul justiţiei.

Alte declaraţii oficiale importante au fost cele legate de reformarea alegerii parlamentarilor, de la liste la uninominal, şi reducerea numărului de camere şi parlamentari. Dacă sunt sau nu oportune, nu discutăm acum. Organizarea referendumului pentru votul uninominal a coincis cu alegerile europarlamentare din 2007, iar cel pentru reducerea numărului de parlamentari se suprapune cu alegerile prezidenţiale din 2009. Coincidenţele sunt prea mari pentru a nu crede că e vorba de o preluare a suportului popular pentru cele două referendumuri în favoarea PDL şi a lui Băsescu. Este şi aceasta o formă de manipulare. Porbabil că orice alt preşedinte ar fi făcut la fel, dar asta nu e o scuză.

Mai nou, avem criză politică. Traian Băsescu a primit o propunere de premier din partea unei majorităţi parlamentare, ce-i drept de moment şi nesigură pe termen lung (eu chiar o văd ca pe o struţocămilă), dar o propunere legitimă în ochii oamenilor prin proiectele pe care Klaus Johannis a reuşit să le pună în practică. Un prim refuz de desemnare a acestuia nu e deloc scandalos. Jocul politic îl permite, iar Constituţia i-a oferit Parlamentului prilejul de a-i da vot negativ cabinetului Croitoru. Face parte din democraţie.
Dar un al doilea refuz vehement poate indica un orgoliu poate prea mare pentru o situaţie dificilă în care se află ţara. Până la urmă, varianta Johannis putea fi parazitată din punct de vedere electoral şi de Băsescu aşa cum au făcut-o Antonescu şi Geoană. Viclenia politică nu i-ar fi lipsit preşedintelui. Ştia el cum s-o întoarcă în favoarea lui. Dar văd, mai degrabă, jocul orgoliilor, al celui care vrea cu orice preţ să se impună. Ar putea fi chiar şi o uşoară paranoia din frica de a pierde puterea.
În mod normal, fiecare om are o doză de şefie şi de manie a conducerii (uneori de păpuşar), dar la puţini se intensifică atât de mult când respectivii ajung în funcţii de conducere. Am observat astfel de exacerbări ale orgoliului în timpul serviciului militar, când simpli tineri, care erau ţărani sau muncitori în viaţa de zi cu zi, erau numiţi în funcţii de conducere a unei grupe de oameni sau a unui pluton şi brusc egoul lor creştea în volum.

Pentru mine, Traian Băsescu a irosit o şansă enormă de a rămâne în istoria recentă a ţării, mai ales că am avut parte de dezamăgirea CDR din 1996-2000. În plus, acesta a dat un sens contrar conceptului de preşedinte-jucător (pe care-l susţin în continuare deoarece cultura politică dă un rol destul de important preşedintelui şi nu cred că această funcţie ar trebuie să aibă doar valoare formală, aşa cum nici nu cred că e potrivită o putere mai mare decât dă în prezent Constituţia). Şi astfel, ideea de preşedinte-jucător ar putea trezi pe viitor reticenţă. „Iar preşedinte-jucător, dom’le? Am mai avut unul şi a fost o nebunie.“
Un alt semn al eşecului este dat de aceeaşi retorică a discursului din 2004: corupţia, lupta împotriva grupurilor de interese, reformarea şi modernizarea României, eliminarea stării de normalitate din vremea lui Iliescu etc.
Băsescu a fost ferm în acuzaţiile de corupţie la adresa partidelor, cu excepţia PDL-ului, iar pe mine, ca simplu cetăţean, asta mă face să cred că preşedintele nu e bine intenţionat în lupta împotriva corupţiei indiferent de culoarea politică. A acuzat baroneala din PSD la alegerile din 2004, iar apoi a promovat politicieni de carton ca Udrea, Videanu, Ridzi sau Plăcintă.
Puţinele lucruri pe care le apreciez sunt condamnarea comunismului şi semnarea legii de acces şi deconspirare a Securităţii (deşi cu jumătăţi de măsură şi cu efecte care încă se lasă aşteptate).

Crin Antonescu
Dintre toţi candidaţii, văd poziţia lui ca fiind cea mai ingrată. Norocul lui este că nu o conştientizează decât foarte puţin. Exceptând ultimul an, Antonescu vine după o guvernare de patru ani de către propriul partid (până în aprilie 2007 alături de PD) în care economia a crescut, dar pe bază de credite, de privatizări celebre, BCR, Ford, marii distribuitori de utilităţi, gaze, energie electrică etc. Apropo, unde sunt banii de la aceste privatizări?
În schimb, sistemul medical nu s-a reformat, acesta pierzând anual mii de medici şi asistente medicale, sistemul educaţional nu s-a reformat, ajungând să avem mastodonţi stat în stat gen Spiru Haret, Justiţia nu s-a reformat, sistemul ajungând la decizii din ce în ce mai aberante, codurile penale şi civile nu au fost schimbate (abia în 2009 au fost schimbate), CORUPŢIA a crescut în continuare, banii publici s-au evaporat cu o viteză tot mai mare fără efecte concrete în infrastructurile de drumuri, canalizare etc., aparatul administrativ a crescut enorm fără a se eficientiza, de unde şi cheltuielile bugetare tot mai mari, osul la treabă pentru fondurile de preaderare şi aderare tot nu s-a pus (drept dovadă faptul că acum încă ne mai chinuim să facem proiecte şi să recuperăm banii preaderare după aproape trei ani de la integrare, deşi o parte din creşterea numărului de bugetari a fost justificată chiar cu nevoia de personal pentru fondurile europene). Sistemul de salarizare nu a fost făcut unitar, ajungându-se ca unii să câştige într-o lună cât alţii în cinci ani pentru că Executivul a dat mereu câte o ordonanţă pentru creşterea salariilor şi sporurilor pentru diverse categorii, sistemul de pensii nu a fost reformat, cunoscând aceleaşi aberaţii ca la salarii, iar acum ne chinuim să le ponderăm pentru că legea nu permite anularea unui drept deja acordat (chiar dacă acel drept a fost aberant sau chiar ilegal).
Dumnezeule! Priviţi ce listă avem aici! Mi-e mi-ar fi ruşine dacă aş candida cu un astfel de trecut recent. Ce mai poţi promite după astfel de irealizări?
Ok, Antonescu nu a făcut parte din acel guvern şi a venit la preşedinţia PNL abia în martie 2009. Totuşi, e vorba de acelaşi partid, de aceiaşi membri şi de o responsabilitate pe care Antonescu trebuie să şi-o asume.

A venit cu propunerea Johannis ca premier, o propunere de lăudat, dar pe care o promovează în toate deplasările electorale din ţară ca pe propria realizare, ca pe un gospodar care a muncit în numele PNL. Ce pot eu să înţeleg de aici? Că nu mai există în partidul său oameni demni de funcţia de premier? Se pune problema că era nevoie de propunerea unui independent. Bun, dar în campania electorală trebuie să te lauzi cu ce are partidul.
Din punctul de vedere al discursului, vine cu acelaşi tip de retorică şi acuzaţii, cu aceeaşi promisiune că dacă este dat jos Băsescu va curge lapte şi miere (aşa cum promitea Băsescu în cazul lui Iliescu şi Năstase) şi că i-ar prefera în locul lui pe Vadim sau Becali (aici se vede aceeaşi luptă pentru putere şi nu pentru principii).
De asemenea, limbajul folosit în discursuri e tot mai specific mahalalelor. Mie, ca cetăţean, toate acestea nu-mi inspiră nimic serios în spatele candidatului Antonescu şi în nici un caz bun-simţ, aşa cum pozează.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!

P.S. Mâine, următorii candidaţi.


Răspunsuri

  1. Mi se pare ca treceti prea usor peste perioada de guvernare PD-PNL.
    Si sa nu uitam ca aparatul de stat al PDL a ramas in pozitii si dupa schisma, ceea ce se traduce ca PDL-ul a ramas efectiv la guvernare pe tot mandatul lui Tariceanu.
    Eu i-as mai adauga cateva din pietrele lui Antonescu tot lui Basescu sau in orice caz le-as mai distribui putin.

    • Te referi la corectitudinea aboslută, Cristian. Aşa ar fi normal. Dar la fel se întâmplă şi cu guvernarea PDL-PSD din ultimul an. Responsbilitatea e a amândurora, dar vezi că măgăreaţa cade pe PDL? (nu că mi-ar păsa)
      Am fost ceva mai acid cu PNL pentru că am avut şi pretenţii mai mari.

  2. …si asa mai departe cu fiecare din ei…toti au domnule bube, ce dracu facem in cazul acesta ?trebuie sa votam, sa alegem, macar in mintea noastra, alegem raul cel mai mic sau ala mai necesar? nu se potriveste cu alegera unui presedinte , ca nu suntem la balci sau la piata. treaba e ca natiunea romana nu este suficient de evoluata sa inteleaga ca presedintele ii reprezinta din toate punctele de vedere, si esti pus pe acelasi taler cu unu din astia. mie mi-e rusine cu ei, ca ma reprezinta si eu nu sunt asa de plina de gauri( cel putin nu ma vad, poate sint).

  3. Referitor la Basescu:
    1. TOT importante au fost poate nu declaratiile sale economice, ci implicatiile politice si sociale ale EVOLUTIEI declaratiilor sale economice, de la „pentru marirea salariilor profesorilor sunt destui bani, trebuie doar vointa politica pt a o acorda” pana la „bugetul nu ne permite sa acordam imediat marirea de salarii”, de la „criza e a lor, Romania nu va fi afectata” pana la „noi nu ne-am propus sa scoatem Romania din criza” si la „Romania nu poate iesi singura din criza, trebuie sa asteptam sa iasa intai ei”, si de la „nu avem nevoie de imprumut de la ei” la „imprumutul pe care-l facem este doar o plasa de siguranta”, apoi la acordarea transei de imprumut NU catre Banca Nationala, ci direct catre guvern, pt consum, si in final la „daca nu primim transa, nu putem plati pensiile si salariile bugetarilor”.
    2. Ca poate fiecare presedinte (da’ poate nu chiar fiecare!) ar fi organizat referendumurile in acelas fel e posibil (de ce sa nu anexeze interesele sale propagandei facute pe bani publici ALTUI subiect care are sustinere populara?), dar poate ca nu e chiar probabil.
    3. Actuala majoritate parlamentara, asa incerta si provizorie cum e ea, este aproape tot atat de „strutocamila” ca si fosta majoritate care fusese la guvernare, implinind astfel „visul” presedintelui.
    4. Constanta retoricii electorale in sine nu reprezinta o problema, temele sunt generoase (atat ca mesaj cat si ca amploare) si merita a fi sustinute in continuare. Problema este ca de fapt in realitate lupta se dusese nu IMPOTRIVA „grupurilor de interese”, ci CU grupurile de interese, scopul fiind nu anihilarea acestora, ci doar subordonarea lor intereselor actualului presedinte.
    5. Condamnarea comunismului dupa ce ai beneficiat din plin de avantajele acestuia fara a-i fi suportat si consecitele negative (ba chiar facand parte din sistem, si anume din elita acestuia, chiar daca nu din primul esalon) este pura ipocrizie, iar deconspirarea securitatii a fost doar enuntata, nu si infaptuita.

    Referitor la Crin Antonescu:
    SI dupa parerea mea afirmatiile sunt corecte si pertinente aproape in totalitate, dar eu consider ca problema e gresit pusa:
    „…în campania electorală trebuie să te lauzi cu ce are partidul.”
    DE CE?
    1. Da, in principiu conducatorul unei formatiuni (indiferent care: partid, minister, guvern, tara, etc) trebuie sa-si asume si succesele, si nereusitele anterioare ale formatiunii pe care o conduce, chiar daca au fost infaptuite sub alta conducere, dar ACUM, in imprejurarile de fata, NU partidul cere ceva, partidul nu participa in nici o competitie (decat indirect, subsidiar), ci in competitie direct participa doar PERSOANA, (e adevarat, sustinuta de partid), „postul” „scos la concurs” fiind individual, nu „de partid”. In consecinta, consider ca nu e nimic „deplasat” in faptul ca acum candidatul Crin Antonescu „se lauda” cu succesele lui personale (inclusiv cu alegerea de a-l nominaliza pe Johannis, cu sustinerea acestuia si cu coalizarea fortelor politice in jurul acestuia), fara ca EL PERSONAL sa-si asume esecurile la care el personal nu a contribuit.
    2. „…aici se vede aceeaşi luptă pentru putere şi nu pentru principii…”
    Ba pardon! Eu cred ca dupa o comportare ca a lui Basescu in functia pe care a ocupat-o, combaterea lui (ca si, privind din cealalta parte a prismei, sustinerea sa) a capatat valoare de principiu, putand fi considerata a constitui opinie in favoarea sau in contra acestui mod de a actiona, deci a sporirii atributiilor prezidentiale.
    3. „…limbajul folosit în discursuri e tot mai specific mahalalelor…” „…nimic serios în spatele candidatului Antonescu şi în nici un caz bun-simţ…”
    Dupa parerea mea, nu-i nimic de mirare (cata vreme noi, cei „cu carte”, in marea majoritate ne abtinem in principiu de a vota), ca un candidat care vrea sa aiba cat-de-cat sanse in procesul electoral se adreseaza celor care nu refuza „din principiu” sa participe la vot, vorbindu-le „pe limba lor”, aceasta neconstituind nici lipsa de seriozitate, nici lipsa de bun-simt, ci doar pragmatism electoral.

    • Argumente pertinente.
      Vreau să răspund doar la ultimele două
      2. “…aici se vede aceeaşi luptă pentru putere şi nu pentru principii…” Mă refeream la declaraţia lui Antonescu de al susţine pe Vadim şi Becali decât pe Băsescu. Pe asta chiar nu o pot trece cu vederea. Nici măcar nu o pot comenta.
      3. “…limbajul folosit în discursuri e tot mai specific mahalalelor…” “…nimic serios în spatele candidatului Antonescu şi în nici un caz bun-simţ…”
      Aici vorbeşti de pragmatism electoral. Argumentul tău e logic, dar, uite, Johannis are suport popular şi nu-l văd să se porcească cu cineva (ştiu, el nu candidează, dar pe viitor va fi un exemplu tot mai bun).
      (restul ce ai spus am vrut să scriu, dar am vrut să sintetizez într-un fel)

  4. Referitor la raspuns:
    la 2.: Nu are nici o scuza (poate pretexte…), dar nu mi-am permis, avand ORICUM un comentariu mult prea lung, sa postez SI adeziunea la unele idei, ci „m-am multumit” (Hm!) „sa contrez” ceea ce considerasem a fi „in neregula”.
    la 3.: Eu personal am aflat (din discutii directe si din media) parerea (favorabila) despre Johannis a unui mare numar de oameni, in principal persoane educate si care NU intentioneaza sa voteze (sau care vor vota acum doar prin exceptie, intentionand sa exprime un vot negativ), in schimb NU am aflat (dar pot sa fac un exercitiu de imaginatie pt a intui) parerea despre acesta a maselor de votanti, in general oameni simpli, si „exercitiul meu de imaginatie” (potentialul schimb de replici intr-o ipotetica confruntare a unor opinii pro- si respectiv contra alegerii lui Johannis) MIE nu-mi indica absolut de loc faptul ca „…uite, Johannis are suport popular…” IN RANDURILE CELOR CARE CONTEAZA LA VOT.
    Da, Johannis ar putea fi „…un exemplu tot mai bun…”, CU CONDITIA SA POATA DA UN EXEMPLU dintr-o postura care sa conteze la nivel national, adica sa si ajunga prim-ministru (si nu numai pt o luna – doua), deci cu conditia sa castige alegerile unul dintre candidatii la presedintie care sustin candidatura acestuia la postul (neeligibil) de premier – ceea ce NU se va intampla daca si acestia vor adopta atitudinea de bun-simt a lui Johannis.
    Scuzati expresia (ca impresia „s-a dus”) da’ ramane valabila spusa inaintasilor nostri: „Politica-i o curva!”: tre’ sa fii „porc” pt A AVEA MACAR OCAZIA ca apoi sa fii „domn”.

    As mai avea de comentat si de replicat la textul articolului (si pro, si contra), dar chestiuni mai de detaliu si care nu prea schimba sensul insusi al mesajului transmis (nici macar fragmentar), asa incat „ma abtin” ca sa nu facem un blog „bicolor”; ORICUM m-am intins nesimtit de mult ca lungime (sper ca nu si ca esenta – sper ca ideile sa-mi fie intr-adevar pertinente, chiar daca nu neaparat adevarate, in acest ultim caz putand eventual sa dea nastere la dezbateri – sau „sa le atate” pe cele deja „deschise”.)

    • „IN RANDURILE CELOR CARE CONTEAZA LA VOT“, da, asta e tragedia.
      „tre’ sa fii “porc” pt A AVEA MACAR OCAZIA ca apoi sa fii “domn”, şi aici ai dreptate, dar parcă Antonescu începuse cavalcada ca „domn“ şi s-a schimbat tot mai mult pe parcurs (la el e invers sensul). Oricum, acestea sunt percepţiile unui minoritar dintre votanţi (cel puţin în primul tur).
      Cât priveşte lungimea comentariilor, nu-i bai. Ştii că eu prefer interacţiunea ideilor şi pro, dar mai ales contra. 😉

      • 1. NU e o tragedie decat in masura in care nu ne convine rezultatul procesului de votare (al celui concret, nu asa-a… in principiu), caci in acest caz nu ne mai ramane decat sa ne plangem, intrucat (nu obosesc s-o repet) democratia este acel sistem social in care toata lumea are parte de ceea ce merita majoritatea” (si ar fi cazul sa completez: „…dintre cei care au participat la vot”).
        2. „…Antonescu începuse cavalcada ca „domn“ şi s-a schimbat tot mai mult pe parcurs…”
        In acceptiunea mea, aceasta indica faptul ca cetateanul de fapt „pe dinauntru”, ca structura interioara, este de fapt un domn, si ca pe parcurs si-a dat seama ca procedand ca atare nici nu are sanse electorale prea mari, si nici nu ii cresc pe parcurs, asa ca s-a facut frate (Biiip!) puntea si s-a adaptat situatiei, asa incat imi pastrez intacte sperantele (necunoscandu-l personal nu poate fi vorba de credinte, de certitudini, ci doar de sperante) ca (daca va fi EL cel care „reuseste”, ceea ce – din pacate – n-as prea crede) dupa incheierea procesului electoral si investire sa redevina macar cat-de-cat mai domn, cel putin pana cand se vor apropia alegerile viitoare.

        Multumesc pt tolerarea logoreei mele, am incercat sa ma schimb macar formal, aparent (pana postez pe bloguri), da’ nu-mi prea „iese”, firea iese la suprafata.

  5. Personal vad lucrurile cam asa:
    Basescu intruneste toate calitatile unui dictator.Insa unul prost; nici macar la nivelul lui Ceausescu nu pot sa-l ridic.L-am votat dar acum cand am vazut de ce este capabil (incapabil) s-a lins pe bot de votul meu.Fara sa-mi dau seama ,data trecuta ,l-am considerat un capitalist.Insa de fapt este un golan si atat. Doar ca se afla intr-o economie de piata si oamenii n-au timp sa-i rumege fiecare prostie pe care o debiteaza.
    Antonescu este la fel ca si jumatatea majoritara din PNL care l-a ales in functie un mare oportunist. Iar chestia asta e buna in afaceri pe termen scurt insa presidentia tarii este o treaba serioasa si cere cumpatare si maturitate in gandire.
    Geoana reprezinta de fapt o jumatate sau mai bine zis o bucata din PSD; aceea cu Vanghelie si altii.Manevra pe care a facut-o Cozmanca prin plecarea din partid (membru fondator) si implicarea acestuia in campania prezidentiala a lui Oprescu ma duce cu gandul ca in fapt se duce o altfel de munca politica; aceea prin care restul PSD-ului sustine pe ascuns presidentia lui Oprescu punanad astfel temelia unui nou partid.Desigur ca stadiul incipient al unei astfel de miscari politice nu poate creea un buum la ora actuala insa eu simt aici „coada” lui Ion Iliescu care va face in cele din urma selectia intre cele doua grupari din partid delimitandu-se de Mazare,Vanghelie si alti baroni.
    Pana atunci insa PSD joaca la doua capete sau daca nu la trei. Dar asta-i politica.
    UDMR-istii o tin pe a lor, Vadim este paranoiac, Becali este pe nicaieri iar ceilalti candidati aproape ca nu exista.
    Sigur ca intrebati pe cine atunci ?
    Eu pe OPRESCU acum si-om mai vedea in turul doi.

    • Optiuni personale, necomentabile (mai precis: inutil de comentat).
      Pe mine m-a distrat „…jumatatea majoritara din PNL…”! 🙂
      De fapt, adevarul este ca SI EU la matematica invatasem ca „0,5 se rotunjeste intotdeauna in sus, caci e mai aproape”. (!) No comment!

  6. Din pacate eu pe Oprescu il vad doar ca pe un bun „Executiv” si nu ca pe un „Lider”, este un alt fel de presedinte jucator si cred ca ne-am saturat de presedinti gambleri.
    Pe mine ma enerveaza stilul asta de golanas la nivel de presedinte. Sa nu uitam ca presedintele are mai importanta decat orice alta atributie cea de reprezentant al Romaniei pe plan extern. Nu-l prea vad in intalniri bilaterale cu Putin sau Obama (are o atitudine care nu mi se pare reprezentativa).
    In ultimul rand independenta lui nu-i confera nici o putere in stat. Sa vazut si la primaria Bucurestiului unde nu a prea miscat nimic neputand influenta de nici un fel consiliul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: