Publicat de: afrindia | 16/12/2009

Censul de inteligenţă

Vă mai aduceţi aminte de ştirea în care se spunea că austriecii reduc vârsta minimă pentru dreptul de vot de la 18 la 16 ani? Ce discuţii controversate au fost stârnite atunci privind o decizie similară şi în România. Că nu ar fi adolescenţii destul de copţi la minte, de parcă un adolescent de la oraş, născut cu PC-ul în braţe, ajunge la fel de predispus sau la fel de imun propagandei electorale precum un copil care a avut neşansa de a se naşte undeva în creierii munţilor. Sau de parcă un adolescent de 16 ani ar fi mai influenţabil decât un pensionar de la CAP dependent de pomenile electorale. În fine. Nu acesta e subiectul.

Dar e interesant cum, în timp ce alte ţări îşi permit să se gândească şi la responsabilizarea altor categorii de vârstă, noi ne zbatem să contrabalansăm numărul mare de votanţi cu studii puţine şi cu un coeficient de inteligenţă mic, care gândesc doar prin prisma promisiunilor electorale, a discursurilor emoţionale, a imaginilor lacrimogene şi, mai ales, a pomenilor electorale, fie sub formă de sacoşe cu făină şi ulei, fie sub forma unor legi populiste de mărire a salariilor care nu se mai aplică.

După 1866, multe decenii au existat censuri de proprietate, vârstă foarte înaintată, chiar şi de 30 de ani, de sex, contribuţii la Stat şi altele. Era o formă de discriminare, am zice noi acum. Şi totuşi am avut foarte mulţi oameni politici de calitate şi lideri de calibru, care au atins scopuri râvnite de popor timp de secole. E o logică simplistă, recunosc, dar pare că a fost de folos faptul că nu oricine putea vota.
Mă gândeam că poate ar trebui să se instituie un cens de inteligenţă. Poate într-o combinaţie cu educaţia (nu pe bază de diplomă, căci asta poate fi cumpărată oricum). În felul acesta, numai cei de peste un anumit nivel am putea alege sau ne-ar putea alege conducătorii ţării. De asemenea, s-ar putea reveni şi la censul de contribuţie la Stat pentru că, deşi Constituţia spune că voturile sunt egale, eu nu cred că votul meu e egal cu cel care trăieşte de ani buni ca asistat social sau cu voturile celor care prestează servicii la negru pentru că „ei are bani şi valoare şi duşmanii lor moare“ şi habar n-au ce e Fiscul.

Revenind la censul de inteligenţă, ar fi vorba de o îngrădire de drepturi incompatibilă cu democraţia. Mulţi ar spune „Domn’le, nu se poate, asta e discriminare“. Bineînţeles că e discriminare. Dar să deschidem larg ochii pentru că realitatea e relativă. Ce e corect pentru unii e discriminare pentru alţii. Suntem, oare, acum într-o stare de drepturi egale ale întregului electorat? Eu zic că suntem chiar foarte departe de starea asta.
Dacă din cele 10 milioane de votanţi sunt foarte mulţi cu un grad mic de inteligenţă şi educaţie (indiferent dacă au votat cu dictatorul Băsescu sau comunistul Geoană, eu mă găndesc mai mult la alegerile parlamentare) şi cu predispoziţie mare la efectele propagandei şi ale pomenilor electorale, atunci de ce fel de corectitudine electorală putem vorbi faţă de noi, ăştialalţi, care disecăm ideile exprimate, nu lacrimile şi filmele (fie reale sau trucate) cu efect de lovitură sub centură, care aşteptăm nişte măsuri economice concrete şi nu pomeni electorale?

Dacă atât de mulţi înclină balanţa scrutinului emoţional şi pe bază de caşcaval în defavoarea noastră, nu cumva tot într-o stare de discriminare ne aflăm?
Şi ne mai mirăm de ce aleşii poporului, miniştri, parlamentari etc. îşi urmăresc doar câştigurile personale. E simplu. Pentru că sunt atât de mulţi dintre votanţi care iau decizia în funcţie de ce le iese lor, de câte kilograme de făină sau câte sticle de ulei ori bere primesc. Corupţia, fie ea şi aparent nevinovată, nu poate naşte decât tot corupţie. Iar cei coruptibili îi vor vota instinctual pe cei coruptibili, probabil ca formă de supravieţuire a naturii umane.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Răspunsuri

  1. Foarte bun articolul, dar, din pacate, foarte adevaratul „prosti dar multi” il transforma in utopie.

  2. O mare parte dintre idei sunt cel putin pertinente, daca nu chiar necesare. Problema apare atunci cand se intentioneaza aplicarea lor practica, si in acest scop se intentioneaza formularea textului legii.
    Spre exemplu, cu privire la revenirea la „…censul de contribuţie la Stat…”, ce facem cu un – sa zicem – Brancusi, care in cursul unui an calendaristic nu vinde nici o lucrare si traieste din mecenat, si deci are contributia la fisc „zero”? Sau – in aceeasi ordine de idei – ce ne facem cu faptul ca probabil – cu toate „neregularitatile” infaptuite, Gigi Becali plateste fiscului anual mai mult decat toata pleiada de artisti MARI ai Romaniei contemporane, si daca luam contributia intregului clan, ii pune in umbra probabil si pe filozofi, academicieni si alti reprezentanti ai unor alte asemenea „ocupatii nerentabile”.
    De ce n-am sugera mai degraba dobandirea inainte de varsta-limita a dreptului de vot de catre „copiii” cu rezultate intelectuale deosebit de meritorii la nivel international, care in acest fel dovedesc o maturitate si o intelepciune in gandire mult inaintea varstei lor biologice.
    Si daca se va recurge la votul censual pe baza de IQ DOVEDIT, ar fi cazul sa se renunte cu aceeasi ocazie la varsta-limita minima pt vot, capacitatea de a vota fiind dovedita prin IQ, nu cu buletinul (votul unui Mozart prescolar genial nefiind nici mai prejos, nici mai putin valoros sau mai putin semnificativ, nici mai putin cugetat decat al unui (Biiip!) de la Cocarjatii din Deal). Sau decat „gandirea” celor care iau decizii electorale pe temeiuri viscerale, emotive, si nu rationale, pt ca ulterior TOT EI sa se planga de ceea ce rezulta practic, pe principiul „da’ io n-am stiu-ut…”

    • Perfect de acord. Ba chiar mă gândisem la o formă de testare psihologică privind coruptibilitatea celui testat. (Aşa ca la recrutarea şi încorporarea în serviciul militar. Cu întrebări care se repetă în multe variante, aşa cum se primeşte sau se refuză dreptul de port armă).
      Cât priveşte exemplul lui Gigi Becali, sunt de acord cu tine în principiu. Cred că aş prefera un gest de îngâmfare prin plata la Fisc a multor bani, decât să-i văd pe manelişti cum câştigă bani neînregistraţi în timp ce medicii cer bani de la pacienţi pentru că au salariile mici.

      • Se pare ca azi nu reusesc sa ma acordez pe aceeasi lungime de unda pt a reusi sa-mi comunic ideile intr-un mod inteligibil.
        Referirea mea la Becali (Gigi si respectiv clanul) avea in vedere NU ingamfarea lui/lor (vorba dumitale: da, Doamne, cat de multi ingamfati care sa declare profit mai mare decat cel real, si sa si plateasca taxa pe ACEL venit declarat!), ci faptul ca votul colectiv al tuturor personalitatilor merituoase si cu IQ „pe masura” este posibil sa nu „compenseze” „votul censual” „aruncat in scarba” de Becali si apropiatii lui – si trebuie avut in vedere ca NU este Becali nici pe departe singurul exemplu de asemenea beneficiar de vot censual… masiv, in ciuda unor… „performante intelectuale” care in cel mai bun caz pot fi considerate a fi modeste.

  3. M-am gandit si eu la aceasta solutie si am ajuns la concluzia ca pana la urma s-ar dovedi ca avem o populatie mult mai inteligenta decat s-ar fi crezut. Mult mai inteligenta insemnand absolut geniala. Sa vedeti atunci cabinete de testare a IQ-ului marca PDL, PSD. PNL-ul nu cred ca are nevoie ;).

    • Exact. Hoţii sunt întotdeauna mai inteligenţi decât proştii.
      De aceea zic de un test în combinaţie cu educaţia, ca sa-i filtrăm si pe cei cu bun-simţ de ceilalţi. 😉

  4. Cui ii convine dintre legiuitori sa faca o astfel de discriminare? Toti in ultimii ani au castigat alegeri cu prostimea si atunci de ce sa isi sape singuri groapa?

  5. Craciun fericit!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: