Publicat de: afrindia | 05/03/2010

Alo! România?

– Alo! România? Crezi c-ai putea să nu mai fii atât de nesimţită, măcar o zi pe săptămână, să zicem sâmbătă sau mai bine luni, cân’ mergem la muncă?
Aş vrea să nu mă mai tratezi cu sictir, măcar atunci cân’ îţi plătesc impozitele. Ştiu că nu mă placi, dar nu-i nevoie să-mi şi dovedeşti. Încearcă să te prefaci! În rest, cân’ am eu nevoie de vreo hârtie, vreun aviz de la tine, ştiu cum să-ţi intru supus în graţii. Ai avut tu grijă să mă-nveţi cum.

Apoi, ştii chestia aia pe care mi-o faci cân’ vin la spital, cân’ mă trimiţi la farmacia de peste drum să-mi cumpăr mănuşi chirurgicale, seringi, pansamente, perfuzoare şi medicamente? Deja m-am obişnuit cu gândul, da’ ştii ce? Nu mă mai minţi că îmi vei deconta toţi banii şi că trebuie să păstrez bonurile! M-am săturat să te tot cred.

Mă mai gândeam şi c-ar cam fi timpu’ să le dai şi medicilor nişte salarii mai mari. Nu de alta, da’ nu mai am bani de şpagă şi nici chef să stau cu stresul că n-am dat destul ca operaţia să reuşească.
Ştiu că sunt tupeist, dar mă gândeam c-ar fi timpu’ să mai tai şi din salariile directorilor păduchi. Ştii tu care, n-o face pe proasta! Iar în schimb ţi-ar ajunge pentru nişte bani în plus pentru profesori, c-o s-ajungem proşti de tot fără carte. Mi-e şi groază să mă gândesc la cum vor fi elevii tăi peste zece ani.

Mai spuneai ceva de marile dosare pentru corupţie? Ok, m-am prins că era gargară. Poţi să te opreşti! N-am chef s-o mai aud. Poţi fura în continuare, numai las-o mai moale cu ipocrizia! Sincer, nici nu ştiu de unde ai avut de furat atât de mult în ăştia 20 de ani, da’ nici nu mai contează. Dacă vreau să văd „marii rechini“, mă uit la Discovery.

Mi-ai mai promis că vei reface acele spaţii verzi pe care i le-ai dat acelor „investitori strategici“. Cât a fost mita? 30.000, 50.000 de euro? Ok! A fost afacerea ta, inţeleg. Deci să zic bogdaproste că nu mi-ai asfaltat traheea? Săru’mâna!
Auzi! Da’ pe şoferul ăla care m-a călcat pe trecerea de pietoni nu-l mai trimiţi la răcoare? Ce-ai zis? Ţi s-a făcut milă de banii lui? Aha, iarta-mă că te-am întrebat?

Da’ pe ăia care mi-au bătut bunicul şi i-au luat apartamentul când îi mai cazezi şi tu la mititica? Nu de alta, da’ au trecut atâţia ani şi mi-e teamă că se prescrie fapta. Cum? Ţi-au vândut apartamentul chiar ţie? Aaa, păi de ce nu spui că sunt partenerii tău de afaceri? Să mă scuzi c-am îndrăznit să te-ntreb.

Măcar poate scoţi anul ăsta şi tu nişte bani din impozite de la ăia „fără număr“. Aşa zic eu c-ar fi normal. Dar eu este prost, poate mă-nşel.
Ce spui? Urmează să cânte la botezul băieţelului tău şi nu vrei să-i deranjezi cu fleacuri? Deja mă simt aiurea c-am avut nesimţirea să-ţi cer asta. Crezi ca-i putea să mă ierţi vreodată?

– Alo! Cine-i acolo?
– Alo! Nu e România?
– Terminaţi, dom’le, cu prostiile astea că mi se răceşte cafeaua!
– Mă scuzaţi!

Ciudat. E a 20-a oară când formez numărul ăsta şi sun în altă parte.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Răspunsuri

  1. … Nu lasă moartea să te găsească… in Romania. 🙂

    • Da…, poate chiar ar trebui să schimb motoul 😆

      • Fereasca Sfasntul! La cat imbold propriu avem noi deja si ni-l infranam, numa’ ASTA ar mai lipsi, ca atunci CHIAR ca tre’ sa tragem la sorti cine ramane ultimul ca sa stinga lumina…

  2. dupa ultimele alegeri am fost depresiva cateva saptamani. m-am gandit sa emigrez. unde ? am fost in vizita la niste prieteni in spania (sunt acolo de cativa ani) am stat numai 2 saptamani dar nu-mi pot imagina cum ar fi sa stau in chirie si numai cu cateva valize pregatite aproape tot timpul.
    apoi am mai vazut pe un canal tv, cred ca pe discovery a fost, un reportaj despre obtinerea unor acte false in cateva tari ue. era o reporterita de la un post din marea britanie care a obtinut vreo 4 (parca) pasapoarte false, cu care a si experimentat trecerile prin vami.
    de atunci stau (in loc) si ma gandesc ca nestiind mizeriile din alta parte mi se pare ca sunt numai la noi, dar cred ca sunt peste tot.
    parca imi mai trece deprimarea
    multa sanatate si continua-ti

    • Ştii ce, roda? Eu ajung deja la o detaşare care mă impiedică să mai simt deprimarea.

  3. Hahaha, da! Nu lasa viata sa te gaseasca in Rromania!!! 🙂 … pardon, n-a fost cu intentie, am tinut prea mult degetul pe r…

  4. In tarisoara noastra lucrurile stau cam ca in povestea urmatoare. Un bogatas cumpara un pamant pe care era un prun, un visin si un cires. Gandindu-se ca lasa mostenire acest pamant celor trei fii, imparte pamantul in trei parcele egale, fiecare avand cate un pom din cei trei. Problema era ca pomii aveau inaltimi diferite, deci mostenirile nu ar fi fost egale. Drept pt. care, alege prunul ca inaltime de reper si hotaraste sa ajusteze ceilalti pomi pe masura. Zis si facut: aduna o gramada mare de pamant in jurul visinului, il scoate din pamant si-l aseaza deasupra gramezii dar nici asa nu-l ridica la inaltimea prunului; nucului ii taie o multime de crengi dar, chiar si asa nucul ramane mai inalt. Neavand alta idee asteapta rodul pomilor. Vine momentul recoltei iar bogatasul gaseste un visin uscat, un prun cu cateva frunze si fara fructe, si un nuc plin de nuci. Angajeaza un culegator sa culeaga nucile, intelegandu-se ca plata sa fie facuta dupa terminarea culesului, dar, avand o singura scara, de marimea prunului, acesta nu ajunge pana in varf. Bogatasul ii aduce o funie pe care o arunca peste cea mai inalta creanga a nucului si-i propune culegatorului sa se lege de aceasta si sa se catere in nuc. Insa funia era prea scurta ca sa si-o lege de brau, drept pentru care bogatasul ii ordona culegatorului sa si-o lege in jurul gatului si astfel funia va fi de folos. Dupa o scurta chibzuinta culegatorul isi intreaba stapanul: ” NU-I ASA STAPANE CA DEPINDE NUMAI SI NUMAI DE MINE CA SA-MI PRIMESC PLATA PENTRU MUNCA TOCMITA?” ” ASA E -ii raspunde stapanul- TU SI NUMAI TU POTI ALEGE ACUM DACA ITI LEGI FRANGHIA DE GAT SAU NU”
    ….. Morala…..hai ca poate fiecare…prun, visin, nuc, culegator sau ce-o fi…

  5. Excelenta scriitura (parca ai mai progresat si mai mult de cand nu „te”-am mai citit). Ar fi si interesant si chiar si amuzant, daca n-ar fi adevarat PT NOI.
    Accentuarea precedenta apare pt ca (desi STIU ca suna egoist), pe cei (spre ex) din Bangladesh, sau din Burkina Fasso, sau din Somalia (pt ca mor de foame), sau pe aia din Sumatra (cu tsunami-ul), etc, ii compatimeam in mod real, fara sa ma prefac, da’ JUR ca nu ma durea atat de tare cat ma dor adevarurile enuntate (chiar si sub aceasta forma) in acest articol (chiar daca astea nu pun in pericol viata biologica), adevaruri care se refera la mine si la ai mei. (O dovada in plus ca e mai aproape pielea decatcamasa!)

    • Nu e egoist, ci perfect uman să simţi(m) aşa.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: