Publicat de: afrindia | 05/07/2010

Infecţia vine din oameni

Atunci când pierzi pe cineva drag din familie, simţi durere şi neputinţă, dar atunci când pierderea vine după o luptă cu sistemul medical din România se adaugă sentimente puternice de revoltă, furie şi ură. Un amestec pe care-l simţi bine ţintit asupra unor oameni şi nu doar aşa faţă de un sistem, în general, căci nu din asta vine infecţia, ci din oamenii înşişi.

Cum să dai vina pe sistem când, dacă duci un suferind la Urgenţă, medicii şi asistentele se bucură că tocmai ies din tură şi îţi spun fără nici o jenă în faţă că să se spele schimbul următor pe cap cu el?
Cum să dai vina pe sistem când medicii îţi cer fără urmă de ruşine bani pentru un bolnav incurabil, pe care ştiu că nu-l mai pot vindeca, pe care-l ştiu că va muri în scurt timp?

Ştiu, ai să zici că la ce salarii au nici nu e de mirare. Ai dreptate. Cei mai mulţi câştigă mai puţin decât iei tu şomaj. E o ecuaţie economică simplă. Dacă salariile sunt mici, competiţia valorilor scade şi rămân doar cei slab pregătiţi, cei rătăciţi din punct de vedere profesional, într-un sector ce ar trebui în mod normal să fie de elită. Iar cei buni şi foarte buni pleacă în Vest, acolo unde sunt bine plătiţi şi respectaţi.

Dar eu nu la pregătirea profesională mă refer. E clar că vor fi gafe şi erori umane tot mai multe şi mai grave în acest sistem. În schimb, Jurământul lui Hipocrate nu spune că salariul e o scuză pentru a trata bolnavii ca pe nişte oi cu buzunare, ca pe nişte vaci în abator. E umanitatea cea cangrenată. Competenţa profesională e deja alt subiect.

Da, cred că salariile din Sănătate ar trebuie să fie măcar de trei ori mai mari, dar, ştii ce, dacă prin nu ştiu ce minune s-ar pune în aplicare o astfel de măsură, nu cred că medicii şi asistentele ar deveni brusc mai umani, mai implicaţi, mai săritori. Dovada? Sistemul Judiciar. În perioada 2005-2008, guvernul Tăriceanu a dat ordonanţe peste ordonanţe pentru salarii mari magistraţilor pentru ca Justiţia să nu mai aibă scuze în a fi eficientă. Efectul? Corupţia a rămas aceeaşi, n-am văzut la ochi marii rechini nici până acum, iar ritmul gafelor şi erorilor judiciare a rămas acelaşi.

Iar infecţia s-a întins în toate sistemele. Din iulie 2005, an de an am avut cel puţin o zonă din ţară grav inundată. Au fost patru guverne, cinci miniştri de interne şi patru miniştri ai mediului. Cei de dinainte dau dovadă de ipocrizie supremă şi arată cu degetul către actualii, în vreme ce cei de acum au fost prea ocupaţi cu propriile afaceri decât să construiască diguri.

Ce altceva decât infecţie umană poate să însemne faptul că un primar a preferat să facă un stadion pentru a-şi lua comisionul de la constructor decât să ridice malurile râului?! Cât de mare a ajuns nepăsarea şi nesimţirea dacă ministrul mediul dă acelaşi răspuns de lemn în faţa sinistraţilor cum că există un program de construire a digurilor bla bla bla…, în vreme ce s-au derulat contracte pentru lucrări doar pe hârtie pentru bani reali.

Trecem la alt nivel. În urmă cu câteva zile am sunat la Poliţie pentru a face o plângere privind scandalul făcut de unii la primele ore ale nopţii. Ştii ce mi-a răspuns ofiţerul de serviciu? „Lasă, domn’le, că a venit vara. E cald şi frumos afară şi oamenii se simt şi ei bine.“ Ce să mai răspund la replica asta?!

Un alt exemplu. Directorul unui spital din judeţul Arad a cumpărat aparatură medicală în cantitate mult mai mare decât era nevoie. Cu cât mai mult, cu atât mai mare comisionul de achiziţie. Dar nici măcar nu a fost folosită aparatura în ultimii doi ani, în vreme ce bolnavii stăteau pe liste de aşteptare sau erau reprogramaţi. Iar boala nu te aşteaptă. Dar ştii ce răspuns a dat directorul? „Şi ce dacă nu a fost folosită aparatura? Încă nu e târziu.“

Coborâm şi mai jos, la nivelul străzii. Am ajuns să verific, atunci când merg la piaţă, punga cu tărâţe ca să fiu sigur că negustorul nu mi-a băgat şi câteva zeci de grame de nisip şi rumeguş pentru că, aşa e românul, e în natura lui să te ţepuiască.

Revenind la sisteme, nu acestea sunt marea problemă. Poate să se reformeze mama sistemului căci tot degeaba. Infecţia vine din oameni.
Cea mai reuşită reformă în România ar fi aceea de schimbare a poporului cu totul.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Responses

  1. sper sa nu fi vorbit de sistemul medical din proprie experienta! ce iti pot spune ca am simtit revolta asta pe propria-mi piele! Nu mi se pare posibil ca un om care a platit 40 de ani darile la stat sa fie tratat cu indiferenta, indolenta si nepasare! chiar si atunci cand e in faza terminala a uneo boli care nu s-a „descoperit” la primul, al doilea si al cincilea set de analize! si nu e posibil ca unor oameni care au ramas cu exact NIMIC sa le bati obrazul ca si-au facut casele in zone inundabile si ca, din pensia de 2-3 milioane nu si-au asigurat casele! Cine sa-i spuna lui basescu ca nu asigura nimeni case din chirpici si 5 bibilici pe care le are taranul in curte?
    Am avut aroganta sa consider ca poporul roman e destept, cu bun simt, dar m-am inselat! Speram candva ca se va schimba ceva odata cu schimbarea tovarasilor! dar, de la colectivizare am trecut la manelizare!
    Si cate as mai vrea sa scriu, dar m-a lasat fara rasuflare nodul din gat! REvolta tacita si gandul ca nu vreau decat o viatza decenta si normala! Si vreau sa fiu tratata ca o fiinta umana si ca un cetatean cu drepturi, nu numai cu obligatii!

  2. Va rog sa nu generalizati situatiile descrise din sistemul sanitar. Cu siguranta sunt reale si oribile dar generalizand vom pune in aceeasi lumina proasta si exceptiile care exista si care constituie samburele unui viitor mai bun. O zi buna!

    • Nu generalizez, Luciane, de aceea şi folosesc expresii ca „Cei mai mulţi“, „majoritatea“ etc. Problema e că am intrat de 1-2 ani, poate chiar de mai mult timp, într-o spirală accelerată a degradării, atât în ceea ce priveşte erorile profesionale, cât mai ales dispariţia omeniei, în aşa fel încât îndemnul de a nu mai generaliza nu va mai avea nici o valoare. Iar la un moment dat vom ajunge într-o stare disperată la nivel de ţară când ne vom întreba miraţi „Cum dracu’ am ajuns noi aici?“.

  3. Perfect de acord! Exista si exceptii, dar pentru majoritatea Juramantul lui Hipocrate reprezinta o necunoscuta. La celelalte profesii treci mai usor peste indiferenta angajatilor, stergi din memorie si mergi mai departe, dar atunci cand te lovesti de sistemul sanitar cam greu poti sterge moartea, mutilarea sau orice alta minune de care-s capabili angajatii acestui sistem. Judecand dupa viteza si modul de raspandire al infectiei nici eu nu cred in alta solutie decat schimbarea poporului( profesori-infectati, cadre medicale- infectate, politie- infectata, sistemul juridic-infectat…si era sa uit alti `preferati`- clanul bisericesc).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: