Concursul s-a încheiat. Pentru cartea „Evadare de la Auschwitz“, câştigătoarea este Estera J. (Jarfas-Feher Eszter), din Sâncraiu de Mureş, judeţul Mureş. Are 32 de ani şi lucrează ca secretară la o firmă din comună. Felicitări!
Pentru cea de-a doua carte, „50 de cărţi fundamentale pentru dezvoltarea personală“, câştigătorul este Tudor C. (Cojocaru Tudorel), din Bacău. Are 20 ani şi este student la Drept. Felicitări!
Noul concurs este pentru două cărţi. Prima este „Evadare de la Auschwitz“, de Andrei Pogojev, iar a doua este „50 de cărţi fundamentale pentru dezvoltarea personală“ de Tom Butler-Bowdon, care a fost la mare căutare la ultimul concurs, ambele oferite de Meteor Press.
Nu trebuie decât să postezi un comentariu despre cum ai reacţiona dacă ai fi păcălit la piaţă. Să presupunem că eşti furat mult la cântar(prin mult înţelegând că nu poţi trece cu vederea), fie la greutatea mărfii, fie la tastarea unui preţ unitar mai mare în cazul unui cântar electronic. Îţi dai seama de ţeapă abia când ajungi acasă, dar a doua zi un alt vânzător îţi dă restul greşit, mai mult decât trebuia.
Ce faci? Îţi vezi de treabă liniştit pentru că în viaţă mai pierzi, dar mai şi câştigi sau eşti corect şi îi returnezi diferenţa pentru că al doilea vânzător nu are nicio vină? Dar dacă ar fi acelaşi vânzător :D?
Pentru prima carte va fi ales un câştigător prin tragere la sorţi, iar pentru a doua carte va fi ales cel mai pertinent sau interesant răspuns.
Perioada concursului este 31 august – 13 septembrie 2009. La concurs participă şi răspunsurile la comentarii. Semnaţi-vă cu un nume în loc de iniţiale sau substantiv comun, pentru a nu exista suspiciuni privind corectitudinea concursului. Cei care nu au adresă de e-mail pot trece un număr de telefon la sfârşitul comentariului. Acesta va rămâne CONFIDENŢIAL. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe 14 septembrie 2009, iar livrarea cărţilor se va face gratuit prin poştă, la circa cinci zile de la contactare. 
Evadare de la Auschwitz, Andrei Pogojev. Cartea prezintă amintirile inedite despre evadarea unui militar sovietic din lagărul de concentrare de la Auschwitz, sub forma relatării personale a luptei zilnice pentru supravieţuire.
În noiembrie 1942, şaptezeci de soldaţi din Armata Roşie, căzuţi prizonieri în mâinile nemţilor, au organizat o extraordinară evadare în masă de la Auschwitz. Printre ei s-a numărat deţinutul nr. 1418: Andrei Pogojev. El a supravieţuit, iar cartea prezintă povestea sa. Pogojev fusese prins de nemţi în timpul retragerii haotice a Armatei Roşii din 1941 şi, alături de 20.000 de soldaţi sovietici capturaţi, ajunsese în cele din urmă în lagărul de la Auschwitz. După un an, doar 1.200 dintre deţinuţii aceia mai erau în viaţă. Relatarea sfâşietoare a întâmplărilor trăite de el adaugă un capitol nou la istoria ororilor din lagărele de concentrare naziste. Pogojev îşi reaminteşte în detaliu viaţa şi moartea din lagăr: bolile şi subnutriţia, condiţiile îngrozitoare şi cruzimile care i-au ucis pe toţi camarazii săi, cu foarte puţine excepţii.
Supravieţuirea lui Pogojev în circumstanţele respective este remarcabilă în sine, iar faptul că el a participat de asemenea la una dintre puţinele evadări de succes din lagăr face ca relatarea aceasta să fie cu adevărat o raritate. Descrierea evadării şi a călătoriei care i-a urmat spre răsărit, prin munţii Carpaţi şi Ucraina, până la reunirea sa cu Armata Roşie, reprezintă o lectură de neuitat.
Povestea palpitantă a lui Pogojev nu s-a oprit însă acolo. După douăzeci de ani, în 1967, el a fost chemat să depună mărturie într-un tribunal din Frankfurt împotriva foştilor săi temniceri de la Auschwitz.
Andrei Pogojev s-a născut în 1912 în Doneţk, Ucraina, şi înainte de război a lucrat ca miner şi inginer minier. A fost mobilizat în iunie 1941 şi a luptat în calitate de comandant de pluton într-un regiment de artilerie, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost luat prizonier. A petrecut un an la Auschwitz, a evadat, a fost prins iar şi a evadat din nou din mâinile germanilor. În 1943 a ajuns finalmente la liniile sovieticilor. După război, a revenit la activitatea de inginer minier. Andrei Pogojev a murit în 1990. 
50 de cărţi fundamentale pentru dezvoltarea personală de Tom Butler-Bowdon. Textele „fundamentale“ examinate aici – de la străvechile învăţături ale lui Buddha şi Lao Zi şi până la bestseller-uri contemporane ca Inteligenţa emoţională şi Eficienţa în 7 trepte – reprezintă cele mai valoroase scrieri din domeniul care, de la începutul secolului XX, a fost desemnat prin sintagma „self-help“. Autorul rezumă conţinutul a 50 de lucrări legendare care îmbrăţişează religiile lumii, culturile, filozofiile şi secolele, prezentând conceptele-cheie ale fiecărei lucrări şi expunându-i succint meritele în faţa cititorului strâmtorat de timp.
Arhivă concursuri
Afrindia 
[…] Concursuri […]
By: Profiţi de micile echilibrări ale vieţii? « Afrindia on 01/09/2009
at 07:18
I-as da banii inapoi. Indiferent daca e vorba de acelasi vanzator sau de altul.
Chestie de politete. Din cate m-au invatat parintii, politetea e o forma de autorespect.
By: UJohn on 01/09/2009
at 10:58
In al 2-lea caz i-as inapoia, e posibil ca nevoia vanzatorului pentru bani sa fie mai acuta si nu as vrea sa contribui la viitoarele neiintelegeri din familia „pagubitului” cu privire la banii rezultati cu minus.
Iar in ceea ce priveste primul caz ii voi spune ca o cunostina de a mea conduce piata, iar pentru „prejudiciul” adus de maine nu mai are ce cauta in piata X. Asta simplist vorbind. Nu tin neaparat sa imi acopar nedreptatea, ci doar sa rascolesc prin spaima constiinta simpla a vanzatorului.
By: AlesStoian on 02/09/2009
at 23:15
Eu ma supar pentru totdeauna daca sunt fraierita si evident i-as da marfa inapoi si mi-as cere banii.Nu mi se pare normal asa ceva.Acesta este motivul pentru care strainii fug de Romania!Si sincer,imi ajung parlamentarii care stiu sigur ca fura.
By: Ciobanu Anca on 10/09/2009
at 14:16
In viata exista o lege nescrisa a compensatiei insa cred ca bunul simt trebuie sa primeze.
Iar raspunsul la mica povestioara este simplu – daca a fost cu intentie furtul, am platit cu neatentia mea, daca a doua zi am primit un rest in plus voi restitui diferenta vanzatorului neatent !
Concluzii, neatentia si lipsa de respect se platesc, pentru ca la urmatoarea achizitie voi fi mai atenta de la cine cumpar !
By: Mireille on 01/09/2009
at 13:36
Nu accept sa fiu pacalita.Daca nu sunt obosita ma intorc cu marfa si fac discutie pentru a recupera dauna.Daca nu accepta si vad ca nu recunoaste nu mai iau marfa–accept ca paguba sa fie mai mare–dar ii spun ca nu voi mai cumpara niciodata de la ea si chiar aaaaaaaaaaa,am sa spun si altora ca e hoata.Consider ca nu are ce cauta sa lucreze in acel loc si ii si spun asta.
Pentru vinzatoarea care s-a pacalit sigur ca ii dau diferenta de bani daca am sesizat pe loc iar daca sesizez mai tirziua ii dau a-II-a zi .Trec neaparat.Nu este al meu si gata.
By: Toma Gabriela on 01/09/2009
at 14:24
Buna Ziua!
In primul rand: Felicitari pentru ideea de concurs.
Raspunsul meu este: Daca am fost tepuit, inseamna ca nu am fost atent. Accept teapa si imi continui viata razand de incident, povestind prietenilor cum am fost tepuit de un taran. Apoi imi invat lectia. Oricum este bine pentru ca, mananc mai putin si nu ma ingras, deci ma mentin sanatos. Mi s-a intamplat(de cateva ori) sa primesc rest in plus, si m-am simtit extraordinar cand i-am returnat banii respectivului vanzator. Imi place acest sentiment care se numeste: Recunostinta, sentiment manifestat printr-un sincer: „Multumesc”. Si mai vreau sa mi se intample, ca sa mai am ocazia sa primesc „Multumesc-uri”. Stiu ca exista Legea Echilibrului Universal sau Legea Compensatiei. Orice cauza provoaca un efect si istoria se repeta zilnic. Este prea frumoasa si interesanta viata mea(trairea ei) ca sa o cheltui(o parte) numarand gramele indicate de un cantar electronic plasat pe o taraba intr-o piata. De ce sa imi consum timpul si energia cu asemenea incidente minore(necesare) petrecute in decursul vietii fiecaruia? Oameni mai inteligenti si mai bogati decat mine m-au invatat(si inca o fac) un adevar- lucrurile de valoare, oamenii de succes, diamantele, somonul, sentimentele si experientele mari de viata-nu se gasesc in piata. Ci in „magazine” specializate, de profil.
By: Florin Mihail Bobu on 01/09/2009
at 17:07
Parafrazand vestitul dicton al lui Pierre Coubertin „Ai castigat continua, ai pierdut continua!”va spun ca in aceste 2 situatii, pe care chiar le-am trait cu adevarat (si nu o data) am procedat de urmatoarea maniera:
– in cazul in care vanzatorul (mai ales este cazul samsarilor) a incercat sa ma…ia de fraier am reactionat imediat (fireste, numai daca iti dai si seama, nu contest ca or fi fost si „spete” de care nu m-am prins), mai intai politicos, rugandu-l sa verifice daca este in regula cantarul. De multe ori acesta a recunoscut …”greseala” intentionata si a completat. In cazurile in care a tinut-o tot pe a lui, dupa 1-2 insistente mai putin politicoase, am ajuns la cantarul pietei si inclusiv la biroul pietei si am rezolvat problema tot in favoarea mea (satisfactia mea era cu atat mai mare!). Ultima varianta pe care o aveam (si o am) este OPC-ul, al carui numar de telefon il am in permanenta la mine. Nu am ajuns inca sa il utilizez, dar (vorba cantecului) dar nu se stie…nu se stie pana cand:)
– in situatia in care un vanzator era sa se pacaleasca (asta se intampla mai ales la maicutzele batrane, cinstite si de la tara) am rugat-o sa reia cantarirea, iar la reactia maicutei „vai maica, ce bine ca mai sunt si oameni cinstiti” i-am lasat chiar si un mic bacsis, pentru ca eram sigur ca se va ruga apoi pentru sanatatea mea.
In concluzie, pararaza mea este „Era sa pierzi prin necinste, continua sa te lupti ca sa cinstea sa triumfe, era sa castigi necinstit, continua sa iti amintesti ca cinstea este mai presus de orice!”
Bafta tuturor la concurs si nu uitati de cinste si de Legea Compensatiei in care si eu cred la maxim!
Adrian
By: Adrian on 01/09/2009
at 17:45
Eu am un fix. La piata imi place sa ma targuiesc. Ca doar e targ, nu? Cat despre situatia in care vreun vanzator m-ar „celui”, as reactiona pe loc, bine, asta doar daca as observa, ca la cat sunt de zapacita..In fine, daca as observa misculatia, as ridica tonul si i-as zice: „faptul ca traim in Romania nu va justifica sa fraieiti oamenii pe fata!”, dupa care as face stanga-mprejur si as pleca ofensata.
By: mamarutza on 02/09/2009
at 10:01
Ehh s-a intamplat sa fiu furat chiar acum cateva zile …si sti ce am facut , nimic.Cand mi-am dat seama eram de mult plecat, prea comod in fotoliu si prea enervant sa-i mai vad fata inca odata.Dar pot sa-ti promit ceva ala a devenit un magazin de cartier care nu o sa-mi mai vada moaca de fraier.
By: claudiu on 02/09/2009
at 10:32
M-as enerva al naibii de tare pe vanzator, dar al naibii de bine m-as simti apoi cand as primi mai multi bani drept rest. Asta e, e in firea omului sa-i pese in primul rand de propria persoana, sa fie egoist.
By: Iulia on 02/09/2009
at 18:08
Chiar s-a intamplat sa mi se dea marfa stricata si am observat abia cand am ajuns acasa. M-am dus inapoi si i-am cerut sa-mi schimbe produsul, ceea ce s-a si intamplat. Probabil ca nu am facut bine ca nu l-am reclamat pentru ca o sa pacaleasca si pe altii dar imi era greu sa-i fac rau.
La chestiunea cu restul gresit mi s-a intamplat de mai multe ori. Am procedat dupa cum se purta respectiva persoana cu mine. Daca s-a purtat bine i-am dat banii inapoi dar celor nesuferiti nu le-am mai dat nimic. I-am penalizat.
By: sorin moldovan on 02/09/2009
at 19:42
De mai multe ori pe parcursul vietii esti inselat cand de pietari,cand de politicieni,chiar de vecini uneori asa ca ce sa ne mai plingem asta e cursul adevarat al vietii noastre de amarati ai planetei.Dar tu ca om integru ce esti suporti in continuare toate marsaviile celorlalti cu stima si cu respect sa nu cumva sa-i superi pe etc…
By: Sorin on 02/09/2009
at 20:46
toţi suntem păcăliţi la piaţă, este sport naţional să furi într-o ţară condusă de curve şi bărbaţi fără onoare de slugoi şi de pupincurişti.
există cineva care să nu fi fost păcălit atunci cînd a făcut piaţa, dacă răspunde ccineva da este un mic pinochio.
în ceea ce priveşte reversul am înapoiat uneori banii care mi-au fost daţi în plus, uneori nu atunci cînd cel care a greşit oricum ceruse mai mult decît merita marfa pe care am cumpărat-o dar niciodată nu m-am bucurat de ei deoarece i-am pierdut sau am pierdut ceva mult mai scump
ps ceea ce nu e cîştigat cinstit nu ţine de cald, ba chiar îţi provoacă frisoane
By: marin gabriel on 02/09/2009
at 23:13
Daca m-as duce intr-o zi si as fi pacalita in primul rand mi-ar fi ciuda ca nu am fost destul de atenta (de obicei nu cumpar daca nu vad si eu cantarul – daca totusi mi se pare suspect ma voi duce sigur la cantarul pietei sa verific). Daca l-am prins cu mata in sac, m-as duce numaidecat sa-i spun ca a gresit, sa mai cantareasca o data – se poate intampla sa fie o babuta care chiar nu vede bine. Daca comenteaza, ma duc fara sa o/il amenint direct sa fac reclamatie. Daca a doua zi tot ea/el imi cantareste mai mult (sau se pacaleste la socoteala) ii dau banii pe care-i merita, chiar daca se dovedeste ca inainte cu o zi a vrut clar sa ma traga pe sfoara. Ii dau banii inapoi pentru ca nu vreau sa devin la fel. (Iar daca vad ca el cantareste voit mai mult, las si eu la rest – si asta se intampla des, mai ales cand cumpar direct de la producator)
By: Estera J on 03/09/2009
at 10:26
Teapa la piata?! Da, interesant! Aceasta „problema” imi aduce aminte de o intamplare oarecum asemanatoare. Aveam vreo 13 ani, iar pe la vremea aceea imi petreceam majoritatea timpului pe la stra-bunica (Dumnezeu s-o odihneasca!), intr-o casuta din proximitatea pietei. Bunica, dornica sa mai castige un ban in plus, primea fete in gazda – vanzatoare in piata. Bineinteles, acestea din urma imi purtau si mie de grija. Astfel, cat era ziulica de lunga faceam pe vedeta in piata. Cum? Pai, din istetele de fete gazduite de bunica, una s-a dovedit mai agera la minte sa ma lase pe mine sa vand, pe motiv ca se tot duce dupa marfa. Astfel fata se distra, profita de naivitatea mea, iar eu la 13 ani eram un adevarat vanzator sau cel putin, un inlocuitor de vanzator. Mi-aduc si acum aminte cum urlam in gura mare: „Veniti si cumparati! Am cea mai buna marfa!” La un moment dat, vine un mosulica si imi cumpara o punga de pufuleti. Dupa un sfert de ora se intoarce inapoi, imi arunca in fata punga de pufuleti desfacuta si imi spune pe un ton aspru: „Pufuletii astia, sa-i manaci tu!!” Eram contrariat de ce cele intamplate. Am verificat data de valabilitate, insa totul era oK. Am gustat din pufuleti. Erau chiar buni. Nu i-am inteles nemultumirea si nu m-am lamurit nici macar in ziua de azi, cu ce eram eu de vina. Astfel zilele treceau, iar eu deveneam indragitul pietei. Ajutam vecini de taraba sa isi stranga marfa seara. Curios era faptul ca aveam si mania de a mai strecura cate o ciocolata sau vreo napolitana pe sub maneca. Mai problematice erau momentele in care imi luam ramas bun de la cei pe care ii „ajutam”, si in acelasi timp mai cadea pe jos cate o ciocolatica…Ma faceam rosu tot, primeam o rafala de vorbe dojenitoare, iar a doua zi ne intalneam ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Nu va mai spun ce se mai furau colegii de tarabe intre ei, unii chiar buni prieteni. Asadar pot spune ca am trait pe pielea mea viata de pietar. Atat din spatele tarabei, in fata acesteia, cat si relatia de interactiune directa/indirecta de o parte si de alta a tarabei.
Au trecut 10 ani de la aceste experiente. Cum este si normal, m-am schimbat mult si modul de gandire e total altul fata de cel pe care-l aveam la 13 ani. Tot ceea ce pot spune e ca mentalitatea de pietar e cea de pietar, cu bune si rele. N-o poti condamna.
In ceea ce priveste situatia de a fi pacalit…prefer sa o previn prin atentie. Profit si de avantajul ca deja cunosc majoritatea siretlicurilor pietarului. In cazul in care se va intampla, din varii motive…Nu stiu cum voi actiona. Nu pot sa imi previzualizez reactiile.
In situatia in care primesc mai mult rest decat mi se cuvine…Spun doar atat: Una dintre virtutile acumulate in timp include onestitatea!
By: Mihai Lomora on 04/09/2009
at 03:49
m-as enerva foarte tare cand as ajunge acasa, dar nu m-as intoarce sa afc scandal. oricum, data viitoare cand o sa dau ochii cu acel vanzator o sa am grija sa-i reprosez nesimtirea.
in al doilea caz, am mai patit..si de obicei spun ca nu e ok restul, chiar daca ar fi in avantajul meu. oricum nu vorbimde sume atat de mari incat sa ma lacomesc.
By: Oana on 04/09/2009
at 14:50
Cred ca, nici mie si nici altei persoane nu ii place sa fie furata, inselata fie la piata fie in alta parte. Daca as observa ca cel de la care am cumparat marfa din piata m-a inselat intr-un fel sau altul, m-as intoarce la el cu marfa si i-as cere explicatii. Iar ca sa nu mai pateasca si altcineva acelasi lucru, as suna la protectia consumatorului. Asa m-as simti multi mai bine stiind ca nesimtitul nu ii mai poate trage si pe altii in piept.
Cand primesc mai mult rest decat mi se cuvine ii inapoiez deoarece ma pun in locul acele vanzatoare care v-a trebuii sa puna banii din salariul ei. Cred ca asa este cel mai corcet mai ales ca legea compensatiei functioneaza.
By: Tucudean Oana on 04/09/2009
at 15:06
pot spune ca am fost pusa in ambele situatii, din pacate nu numai odata.In prima situatie cane era greseala vanzatorului, urmatoarea data cautam sa cumpar tot de la el si chiar daca nu rezolvam nimic din greseala anterioara, ii atrageam atentia politicoasa ca a gresit. Am avut surpriza ca unii sa recunoasca si sa-si ceara scuze, spunand ca nu tine minte exact dar se mai intampla, asa ca de data asta cauta sa repare greseala.Eram extrem de multumita de reactie asa ca pe viitor castigau un client fidel. Cei care din contra reactionau urat, nici nu mai cumparam niciodata nimic de acolo, fie si daca erau ultimii din piata si aveam neaparat nevoie de produsul respectiv, preferam sa renunt.Sunt f principiala din fire. Pe de alta parte, cand a gresit vanzatoarea si mi-a dat mai mult rest, mereu i-am returnat ce era in plus, nu vreau ca cineva sa puna din buzunar diferenta pentru produsul pe care l-am cumparat eu, m-as simti extrem de prost.De curand mi s-a intamplat asta chiar in carrefour, o casiera mi-a dat cu 20 ron mai mult, era mai in varsta si extrem de obosita, se vedea.Bineinteles ca a ramas surprinsa de gestul meu si mi-a multumit din suflet ca nu am lasat sa piarda ea diferenta aceasta din buzunarul ei pentr o clipa de neatentie.Eram asa de mandra de fapta mea.Mi-as dori ca macar jumatate dintre noi sa gandim asa, sa fim educati astfel, ca bunul care nu-i al tau nici nu-ti va aduce bogatie, cu cat te bucuri la un bun strain, pierzi din ce ti-e drag tie fara sa stii, are dumnezeu grija de asta.
By: tatiana on 05/09/2009
at 23:20
Sunt mereu cu ochii pe cei de dincolo de cantar,e corect sa ma uit,criticandu-i de cele mai multe ori.Ma tot intreb de ce cand ni se cantareste un produs si da de exemplu 2,43 ni se cere 2,45? De ce s-au inventat monezile de 1 ban daca nimeni nu le ia in seama?si mai rau atunci cand vrei sa platesti cu asa ceva fac vanzatorii o mutra…Insa sa revenim.Ma pun in situatia ce ai descris-o…Ma vizualizez destul de nervos,e inselaciune pe fata,dar tot daca as primi acei bani in plus,de la oricare dintre vanzatori,i-as da inapoi.Doar pentru ca unul nu e corect,cinstit si mai bine spus om,nu inseamna ca eu trebuie sa ma comport la fel ca ei,sa intind doar mana,sa primesc banul si apoi sa fug miseleste,razand. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte e doar unul din proverbele spuse din razbunare.Mai usor si mai vital e sa cedezi,sa lasi bunatatea sa isi faca loc printre nervii scaldati in apatie. Tot ce trebuie e sa reactionam corect,si daca unul ne inseala la cantar,a doua oara nu ii voi mai da sansa.
By: Bloo on 06/09/2009
at 22:42
DA, i-as returna diferenta vanzatorului care mi-a dat mai mult pentru ca in viata nu trebuie sa platim pentru altii si oricand roata se poate intoarce. Insa as merge sa cumpar de la acelasi vanzator si i-as spune ca de data asta sa puna si diferenta de ieri ca asa este frumos, iar mai departe depinde de reactia lui, insa eu consider ca ar fi de datoria mea sa-i atrag atentia. Lucrand cu banii mi s-a intamplat sa dau rest mai mult iar omul sa se introarca cu diferenta dar mi s-a intamplat si sa dau mai mult si sa nu recunoasca desi mi-am dat seama imediat. Nu cred ca merita sa-ti murdaresti mainile pentru mai nimic si nici chiar pentru mai mult. Insa fiecare are principiile proprii dupa care isi guverneaza viata si am auzit si varianta, „lasa, prostia se plateste”, varianta cu care nu sunt de acord pentru ca fiecare mai gresim. : ) Iar daca vei gandi pozitiv lucrurile bune iti vor fi rasplatie mai devreme sau mai tarziu, intr-o forma sau alta…
By: alina d on 08/09/2009
at 23:30
an cazul an care as fi pacalit ..la piata ,as lasa bunul curs al evenimentelor sa -si faca datoria .
cel mai mult conteaza cu perrsoana care iti prezinta marfa respectiv vanzatorul .daka a fost atent ,placut si te-a servit si cu marfa proaspata.., asa -zisa pacaleala chiar merita an cazul an care nu i-ai dat si un un bacsis .dar genu de vanzator care isi pacaleste clientii nu prea vad sa aibe prea multi consumatori..
By: Roman Nicolae Cristian on 09/09/2009
at 10:22
as da banii inapoi , caci nu el a fost vinovat de rautatea celuilalt(daca m-ar fi pacali intentionat). As uita de banii pierduti , gandindu-ma ca de acei bani am cumparat o paine , pe care am dat-o copiilor saraci.
By: Procopiescu Mihaela on 09/09/2009
at 13:30
Sunt multe momente in care pe mine una ma apuca dragul de educarea meselor! Asa ca, sireacu’ prietenul meu ma suporta cand atrag atentia unuia ca arunca gunoi pe jos, iar la 2 pasi e un cosh de gunoi sau similare! Sau cand explic vreunui vanzator ca dak am eu chef ii pot lasa 1 leu, dar daca decide sa nu-mi dea el restul corect e ca si cand m-ar fura din buzunar 🙂
Am fost pacalita la piata! Si atrag atentia cand pot sau imi dau seama! Ex: Am cumparat odata produse lactate si am rugat vanzatoarea sa nu-mi dea dak stie ca nu-s proaspete.Acasa mi-am dat sema ca nu erau vechi, ci fooooaaarte vechi! Asa ca m-am intors hotarata sa-i dau cu ele in cap 🙂 Numai ca, din fericire pentru ea nu a obiectat si mi-a dat banii inapoi!
Cat despre bani dati in plus, mie mi se pare normal sa-i dau celui pagubit, fara sa fiu mandra, cum declara cineva intr-un comentar’ mai sus!
I-as da chiar si celui care m-a pacalit inainte, pentru ca modul in care eu ma comport tzine de educatia mea, nu de a lui! Si dak nu i-as da banii inapoi, m-as pozitiona exact pe-aceeasi treapta!
Haios, mie mi s-a intamplat o chestie similara cu banii, dar in alta ordine, nu ma pot abtine sa nu dau un alt ex: la magazinul de cartier am primit rest la 100 de roni, iar eu dadusem 10 roni. I-am dat vanzatorului banii primiti in plus, si exact a doua zi m-a pacalit la rest, in defavoarea mea, de data aceasta! Doar ca am observat prea tarziu, si mi-a fost efectiv greatza sa ma intorc sa-i bat obrazul 😦
By: kanti soul on 09/09/2009
at 14:44
La modul cum îl prezinţi, e un vânzător aerian. 😀 Poate că a greşit fără să-şi dea seama.
By: afrindia on 09/09/2009
at 14:51
* erata 🙂 educarea maselor
By: kanti soul on 09/09/2009
at 14:51
dap, poate! pentru ca, atunci cand mi-a dat de aproape 10 ori mai mult rest, mi se facuse mila de el, era atat de obosit ca abia se tzinea pe picioare! n-am mai avut timp sa aflu ce e cu el, la putzina vreme a disparut de pe firmament. Revolta mea a ramas, stii, mi-am zis atunci: nici o fapta buna nu ramane nepedepsita!
Ce nu a spus nimeni aici, poate ca nu face obiectul discutiei, am fost pacalita in Corsica, am platit vederi si am ajuns acasa cu plicul gol- posibila omisiune; au incercat in Budapesta sa-mi dea restul aiurea si n-am facut altceva, necunoscand limba, decat sa-i arat banii intrebator ca sa-l completeze pina la diferenta restului corect 🙂 Uscaciuni din toate tzarile , uniti-va!
By: kanti soul on 09/09/2009
at 15:51
Interesanta ideea acestui concurs…mai ales prin prisma tipului de raspuns pe care il cautati. Ce pot sa va spun eu este ca m-am aflat de mai multe ori in ambele posturi: atat cea de a fi pacalit, cat si cea de a putea pacali-dar nu pentru ca am tinut sa ma aflu in aceasta situatie, ci din neatentia vanzatorului. Atunci cand am fost pacalit am reactionat pe moment, m-am adaptat situatiei, daca se poate spune asa. Bineinteles ca politetea a ramas totusi pe primul loc, insa vanzatorul a „tresarit” cand, avand mai multi clienti la rand, am avut grija ca acestia sa afle ca 2 kg sunt de fapt 1.6-1.7kg. Mi s-a intamplat si ca, dupa ce am ajuns acasa, sa constat ca produsul pe care il cumparasem era expirat (de doua ori chiar) si nu mi-a fost rusine sa port o discutie cu seful de magazin. Nici nu cred ca ar trebui sa fie o rusine pentru cineva, atat timp cat platesti cu bani cinstiti, munciti si castigati de tine. Dar daca realizezi ca e prea tarziu ca sa mai poti face ceva, atunci nu trebuie sa uiti o vorba romaneasca, mai veche, dar dura: „Data viitoare casca ochii!” Nu merg insa pe principiul acesta daca e vorba ca vanzatorul sa se pacaleasca si eu sa ies in castig. Pentru o suma, mica sau mare, nu consider ca e cazul sa te bucuri. Dupa cum spunea cineva mai sus, roata se poate intoarce oricand. Si mai mult ca sigur ca vanzatorul va fi nevoit sa acopere paguba din salariul lui (daca e vorba de un magazin). Iar daca e un pietar, cu atat mai urat din partea mea ar fi sa-i fur din putinul profit pe care-l poate obtine un biet taran. Cine stie cate guri de hranit are acasa, cine stie cu cata truda a adus produsele acelea in piata. Cine stie cate zile si-ar fi putut hrani familia cu banii la care eu m-as fi bucurat. Nici chiar daca m-ar fi pacalit cu o zi in urma n-as proceda altfel. Mai degraba i-as bate obrazul ori as cumpara din alta parte si astfel l-as evita, decat sa mai intru in contact cu el. In orice caz, senzatia pe care o simti atunci cand returnezi ceva ce nu ti se cuvine e, intr-un fel unica. Unora poate li se par cuvinte prea marete, dar pur si simplu simti ca ai facut ceea ce trebuia. Pe de alta parte imi amintesc ca in urma cu ceva ani, prin copilarie, am fost in situatia de a iesi in castig dupa ce cumparasem paine (cred). Vanzatorul se pacalise la rest (tin minte foarte bine ca era o bancnota de 2000 cu eclipsa pe care mi-o daduse in plus). Initial am tacut, am luat bancnota si am pus-o separat, dupa care am iesit din magazin. Chiar am facut cativa pasi, indreptandu-ma spre casa. Dar constiinta deja isi facea datoria si incepeam sa am remuscari, de parca facusem cine stie ce fapta rea (minte de copil la vremea aceea). N-am rezistat si m-am intors sa returnez bancnota, pentru ca simteam ca ceva nu este in regula. Vnazatorul insa nu a avut reactia la care m-as fi asteptat eu…cred ca nici multumesc nu a spus. Dar mai mult a contat ce am simtit eu pe moment. Ai o oarecare satisfactie cand faci ceva in regula, chiar de asta ar insemna sa dai inapoi si 50 de bani. Unora probabil li s-ar parea banal, unii poate ar tacea si ar baga cei 50 de bani in buzunar, unii poate i-a lua si i-ar da unui nevoias, dar la urma urmei tine de caracterul fiecarei persoane si sta n-o poate schimba nimeni. Cam atat am avut de spus ca si-asa m-am intins putin cam mult. Numai bine tuturor.
By: tudor c on 10/09/2009
at 05:34
In prima situatie as refuza cumpararea produsului. L-as lasa efectiv cu punga in mana si as merge la taraba de alaturi, pentru ca oricum au cam aceeasi marfa toate. Dar nu mi s-a mai intamplat de mult, in general sunt foarte amabili vanzatorii din piata, iti dau punga fara 20 de bani obligatorii (ca in supermarket) si se ofera sa ti le duca la masina daca cumperi mai mult de 10 kg.
In al doilea caz nu i-as da banii inapoi, prostia si neatentia se platesc, si eu am platit intr-un fel sau altul pt fiecare eroare pe care am comis-o.
By: Anca Baban on 10/09/2009
at 12:38
Sincer, m-au impresionat profund povestioarele acestor adevarati scriitori de anvergura. Eu insa n-o sa raspund invocand cine stie ce artisti, nu voi parafraza „vestitul dicton al lui Pierre Coubertin”, nu ma voi folosi de memoria bunicilor mei, nu ma voi injosi intratat de mult pentru un castig.
Daca imi dau seama de pacaleala in timp util, ma conformez si reactionez pe masura. Fie renunt sa mai cumpar de la vanzatorul respectiv fie il las cu ochii in soare daca imi pune pe cantar produse mai slabe calitativ (stim cu totii ca de obicei ce este expus pe taraba in fata nu este si ceea ce primesti in punga). Iar daca mi se pare suspect de usoara punga cu ceea ce am cumparat pur si simplu ma duc si verific la „cantarul oficial” (prin zona in care locuiesc eu in fiecare piata exista un cantar pentru verificari). In cazul in care constat diferente, ma duc sa „ma rafuiesc” cu vanzatorul. S-a intamplat intr-un caz chiar sa il reclam la politia pietei pentru ca fura la cantar. Asadar, intr-un fel sunt spaima vanzatorilor. Dar daca abia acasa iti dai seama de gresala, nu prea mai ai ce face. Mai ales ca vanzatorii din piata nu-ti dau bon fiscal. Asa ca ramai cu pabuba caci neatentia costa. Data viitoare probabil ca as fi mai atent. In cazul nr. 2…nu-mi place ipocrizia. Trebuie sa recunosc ca mi s-a intamplat si sa primesc un rest mai mare. Si nu doar o data. Uneori am tacut, alteori am inapoiat banii. Nu stiu de ce sincer. Nu sunt un sfant, asa ca nu pot sa mint si sa zic ca am facut o fapta buna inapoind ceea ce nu mi se cuvine. Probabil ca din nou am reactionat pe moment (ori conform discernamantului….atunci cand esti copil de cele mai multe ori te bucuri cand primest ceva gratis si eu n-am facut exceptie de la regula). Daca insa vanzatorul care in urma cu o zi m-a pacalit, acum de ce-ar trebui sa-i dau restul mai mare inapoi?! Pur si simplu mi-as recupera paguba.
By: doru on 10/09/2009
at 20:07
daca as fi pacalita la pret as da marfa inapoi si as cere banii inapoi.
iar cand vanzatorul din greseala mi-ar da rest mai mult l-as atentiona si desigur as da suma care nu mi se cuvine inapoi.intotdeauna asa fac.
By: andreea on 10/09/2009
at 21:48
I as spune frumos vanzatorului ca a gresit la calcul si ca trebuie sa rezolvam problema.
By: Drumea on 11/09/2009
at 11:34
Sincer, as vrea sa fiu mai calma uneori cand aflu ca ma fura cineva, dar pur si simplu nu pot…asta sant eu, daca sant furata, imi cer drepturile, iar daca primesc bani in plus ( ca a gresit vanzatorul) ii inapoiez fara sa stau pe ganduri.Vreau sa fiu un exemplu pt copiii mei…..iar sa accepti o ofensa fara sa spui macar nimic nu mi se pare tocmai ok.Daca esti corect, de ce nu ar fi toata lumea la fel?!
By: Mocanu Gabriela on 11/09/2009
at 14:49
Experienţa mea cu a returna un produs în Piaţa Sudului e simplă.
Toamna 2005. Locuiam în Piaţa SUdului. Mă duc, pentru prima oară, să cumpăr nişte legume şi fructe din Piaţa Obor.
Cumpăr. Iau fructele şi legumele şi le duc la cântarul pieţei, unde era şi un fel de inspector. Cumpărasem trei lucruri, niciunul nu cântărea cât ar fi trebuit. Merg cu domnii de la Piaţa Sudului înapoi la comercianţi. Inspectorii foarte înfipţi, se ceartă, se supără. Ajungem la ultimul vânzător. La un moment dat zice „Ai plecat cu fructele şi le-ai aruncat şi acum dai vina pe mine”. Spun că nu e adevărat.
Şi acum bomba. Vânzătorul mă ameninţă cu bătaia data viitoare când mă vede. Inspectorii îmi sugerează că ar trebui să mă duc acasă. Vreo doi ani nu m-am mai dus în zona respectivă a pieţei. Dacă am comentat vreodată la preţ sau cântar, am făcut asta pe loc, fără să mai apelez la inspectori.
Câteva concluzii pentru momentul 2005:
a. Furtul la cântar e ceva normal;
b. Inspectorii probabil ştiu de toate astea, dar nu fac nimic (să îmi dea 0,5 RON înapoi e fix zero; trebuia amendă);
c. E o înţelegere tacită între inspectori şi vânzători;
d. Uită-te înainte de a cumpăra la cel de la care cumperi şi imaginează-te într-un raport de forţă cu el/ea; Ţi-ar fi frică să te cerţi cu vânzătorul, dacă acesta ar ameninţa cu forţa?
By: Olivian BREDA on 12/09/2009
at 19:52
Strict on topic, va spun sincer ca daca as fi furat la piata, iar a doua zi vanzatorul care m-a pacalit sau un alt vanzator s-ar pacali la rest, eu unul as inapoia banii. Chiar daca cu doar o zi in urma din neatentia mea (sau rauvointa vanzatorului) as fi fost pacalit. Pur si simplu nu-mi sta in fire sa profit de pe urma grabei ori a neatentiei altora, fie ei prieteni, dusmani sau necunoscuti. Daca o data obtii un castig pe nedrept, data viitoare s-ar putea ca tu sa pierzi (poate chiar de cateva ori suma pentru care te-ai bucurat). Iar la urma urmei, asta s-ar numi furt, indiferent din ce perspectiva privesti lucrurile.
Dar tot legat de subiect, pot sa va povestesc o experienta personala. Desi nu am vandut nimic niciodata (direct, in piata sau intr-un magazin), cunosc oarecum senzatia pe care o traiesti cand ti se intampla sa te pacalesti ori sa fii furat. Acum ceva ani (destul de multi), in copilaria mea, tatal meu era agent de vanzari. Iar intr-una din zilele de munca, a trebuit sa livreze o cantitate importanta de marfa la un magazin. Bineinteles, fiind vorba de mai multe cutii pline, a fost ajutat de una dintre vanzatoarele magazinului respectiv. Dupa ce a descarcat toata marfa, a inceput numararea si verificarea produselor. La final a constatat ca lipsesc doua cutii. Dar cum sa lipseasca…de la sediu a plecat cu toata marfa (inregistrata). Era imposibil sa se piarda pana la magazinul respectiv. Era clar ca vanzatoarea respectivului magazin a sustras cateva produse. Era clar deci ca in cazul acela nu puteam vorbi de un vanzator cinstit. Probabil ca nu era prima data cand recurgea la astfel de metode pentru a-si rotunji veniturile. Dar cel care a trebuit sa suporte paguba a fost tatel meu. Astfel imi dau seama cum este sa fii vanzator si sa te pacalesti atunci cand dai restul unui cumparator. De fiecare data cand primesc un rest mai mare, prefer sa il inapoiez, gandindu-ma la ceea ce v-am povestit. S-ar putea ca, undeva in viitor, sa pierzi mai mult decat ai castigat pe moment si sa-ti doresti ca acea persoana care a profitat de pe urma neatentiei tale sa fi fost cinstita.
By: catalin on 13/09/2009
at 01:32
Furtul la cantar este ceva normal. Chiar daca esti convins ca lucrurile au decurs bine, fii sigur ca pleci cel putin cu 200-3000 gramemai putin in sacosa. E normal, doar suntem in Romania,nu? :d
In fine….pe mine ma distreaza (acum, evident), o patanie, din Piata Progresului, de cand eram in anul I de facultate.
Ma duc la piata sa iau mere…Toamna, sezon….Erau f fmulti si vad o tanti mai in varsta….ma duc la ea. Imi cantareste merele, ii dau banii si cand sa imi dea rest, incepe sa tipe ca nu mai are rest sa imi dea ptr ca i-am dat banii fix.
Sa turbez, era contravaloarea merelor (si luasem
cateva kg bune…). Asa ca am inceput sa vb calm cu ea, ca sa isi verifice banii (eu plecasem cu o suma fixa de acasa, deci stiam exact ce si cum).
Oameni buni, ne-am certat ca la usa cortului, ceilalti vanzatori au sarit in apararea mea, mai ales ca stiau ca babutza avea consuma „extract de mere ” la taraba…. 😀
So, pana la urma am rugat pe cineva sa cheme politia, ptr ca asta urla din gura desarpe ca eu AM FURAT-O!!!! :))
Si uite asa, am ajuns la politie, unde un politist a „mirosit-o” pe femeie…. care nu mai stia ce bani are in pestelca…. 😀
Dupa jumatate de ora de negocieri…am plecat acasa eu cu merele si cu restul de bani si ea la tuiculita ei…..
Bunul simt m-a oprit insa sa o injur, dar merita si o mama de bataie……. :)) – pana la urma cred ca si-a luat-o de la careva…… 😀
By: Adriana on 13/09/2009
at 12:00
Cu 6 sau 7 ani in urma, am patit ceva foarte neplacut, in Piata Sudului unde imi fac de regula cumparaturile (locuiesc in zona).
Era in perioada sarbatorilor de iarna. Am iesit la cumparaturi cu fiica mea, atunci eleva. Am cumparat fructe de la un vanzator tanar. I-am dat o hartie de 50 ron (500 vechi), erau singurii bani pe care ii aveam la mine si mi-a dat rest ca pentru 10 ron. Nu a vrut sa recunoasca cu niciun pret suma primita. Eram atat de suparata ca nu am tinut cont daca cantitatea de fructe cumparata era reala. A fost si foarte agresiv in discutie, nu am avut unde sa merg sa-l denunt si nici cum sa demonstrez ca eu aveam dreptate. Si, culmea, cam la 2-3 zile trec prin piata si asist la un scandal cu tanarul despre care va vorbesc. O situatie asemenatoare i-a facut unei doamne in etate. Nu a luat nimeni atitudine. Tanarul, un zdrahon negricios, nu a avut nimeni curaj sa ia masuri. Acum lucrurile s-au mai schimbat, Piata Sudului s-a modernizat. Dar, m-am invatat minte si cumpar mai mult de la tarani, si cu bani apropiati sumei pentru produs. Este bine ca in piata au aparut si politisti comunitari pentru a putea apela in caz de nevoie. Bani in plus mi s-a intamplat sa primesc de la o vanzatoare dar i-am inapoiat. Nu sunt genul care sa profit de neatentia sau greseala unor persoane care muncesc. Cel mai neplacut a fost faptul ca fiica mea a asistat la o scena de viata in care dreptatea este calcata in picioare fara drept de apel.
By: Iosif Venera on 13/09/2009
at 14:41
Intr-o xi un vanzator de la un magazin a incercat sa ma pacaleasca cu 5 lei.Dupa lungi discutii si dupa ce am vazur rosu in fata ochilor ce face, intr-un sfarsit scoate banii din casa si se scuza, s-a incurcat. Pai cum, s-a incurcat? Nu tinuse el socoteala, nu luase banii , nu stia el? Am luat banii de pe tejghea si am plecat infuriat, injurand printre dinti. Stiu ca 5 lei nu inseamna nimic, dar in capul meu deja ii adaugam la toti cei 1 leu, 50 de bani, 3 lei… ramasi pe la vanzatori si vanzatoare de-a lungul vietii. Ei ne cred prosti si incearca sa ne fure si de multe ori le si iese pentru ca fie esti prea grabit ca sa mai stai sa socotesti, fie iti zici ca nu are rost sa-i faci scandal pentru asa putin, mai ales ca de acolo faci cumparaturi zilnic. Doar nu vrei sa-ti dea puiul expirat si branza inverzita de acum incolo. Ei bine, mie mi-a ajuns! Nu mai accept zahar vanilat sau bomboane intarite in loc de marunt si nici nu ii mai lasi pe toti prostii cu 8 clase sa se simta realizati pentru ca au reusit sa ma pacaleasca, hehe. Nu m-ati pacalit, idiotilor, doar ca nu aveam chef de cearta. Dar uite ca de astazi am. Nu ma imbogatesc eu din 5 lei, dar nu-l las nici pe el sa se imbogateasca
By: NASTASE ANTONIO on 13/09/2009
at 16:20
Daca as fi pacalita de piata probabil n-as face nimic, ci doar m-as enerva pe mine pentru ca m-am lasat pacalita si n-am fost mai atenta urmand ca data viitoare sa iau masuri pentru ca altii sa nu mai profite de pe urma celor care totusi sunt cinstiti.
By: Alina A. on 13/09/2009
at 23:51
Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu pacalita la rest sau la cantitatea de produse pe care o cumparam…uneori mi-a dat seama pe moment, alteori nu. Daca nu te uiti atent si nu-ti faci si tu un calcul, dar iti dai seama abia acasa, e prea tarziu, ce mai poti face. Ori daca nu ceri un bon fiscal….Si de multe ori mi s-a intamplat si sa primesc un rest mai mare, dar am preferat sa returnez ceea ce nu mi se cuvenea. Fiecare om muneste pentru banii sai, acesta e principiul dupa care ma ghidez. Chiar daca acel vanzator m-ar fi inselat cu doar o zi in urma, poate n-a fost vina lui, poate acasa are o familie numeroasa si, desi nu procedeaza corect si legal, asa gaseste el de cuviinta sa actioneze. Eu insa m-am resemnat ca niciodata oamenii nu vor fi corecti in proportie de 100%
By: romica on 14/09/2009
at 02:17