Publicat de: afrindia | 14/07/2009

Era furtului sincer

Privind istoria noastră pe parcursul ultimelor şase decenii, am observat că la fiecare aproximativ 20 de ani (cu o variaţie de 2-3 ani) am trecut dintr-o formă a furtului la nivel de ţară în alta. Comuniştii au început campania de naţionalizare a marilor proprietăţi şi posesiuni private în 1948, sub pretextul că poporul trebuie să dispună la grămadă de avuţiile burghezilor şi chiaburilor, în schimbul sângelui supt din trupul ţării. O etapă a istoriei pe care nu suntem în stare să o reparăm nici acum. După ’68-’70, când au început să crească decreţeii iar lipsurile vieţii au fost tot mai prezente în tabloul zilnic, s-a trecut la furtul individual din sectorul public. O etapă în care fiecare „se descurca“ cum putea, prin cunoştinţe şi la propriul loc de muncă, pentru un kil’ de zahăr sau de ulei în plus, pentru o secure sau o lopată nouă pentru grădina de la ţară sau pentru un kil’ de carne de la tanti Steriana, vânzătoarea de la alimentară (de unde şi expresia că nu se fură, ci se completează).
După alţi circa 20 de ani, după Revoluţie, s-a trecut la furtul marilor societăţi, fabrici, uzine şi proprietăţi comuniste de către cei mai deştepţi dintre foştii comunişti. Începuse etapa privatizărilor pe doi lei, cu bonusuri şi comisioane ascunse, în baza unor contracte ce aveau clauze „zidite“ de secretul de stat. Interesant este că la fiecare etapă, deşi se ştia că se fură, se depuneau eforturi mari pentru păstrarea aparenţelor.

Începând din acest an, am intrat în etapa furtului sincer, cu cărţile pe masă. Dom’le, ştiu că avem o scenă de concert în proprietatea ministerului, dar eu vreau să închiriem alta ca să avem pe ce cheltui bugetul de 1 Mai. Ştiu că şi aia e plătită deja de o televiziune, dar hai s-o mai plătim încă odată şi să mai băgăm nişte bani prin buzunare. Parcă aud justificarea unui ministru.
Dom’le, ce mai atâtea licitaţii? Hai să trecem direct la fapte şi să numim direct firma creia să-i dăm banii contribuabililor, zice un alt ministru.
Mai nou, şpaga se ia la vedere, cu acte notariale, scrie Academia Caţavencu.
Deci dacă până de curând mai exista o rămăşiţă de jenă în a fura şi atunci se fabricau tot felul de acte şi scenarii pentru ascunderea realităţii, acum ni se arată direct în faţă ce se întâmplă. Dragi români, nu vă mai bateţi capul! Vă spunem de la bun început. Prin tot ceea ce facem, noi va furăm. Gata! Acum puteţi dormi liniştit.

Mă întreb, totuşi, de ce această sinceritate? Să fie criza sau faptul că nu prea mai e cine ştie ce de furat din ţară, lucru care nu mai face rentabil eforul de a disimula? Sau pur şi simplu avem de-a face cu o nouă specie de aroganţă căreia chiar nu avem ce-i face?
Ar fi interesant un concurs pentru ghicirea urmatoarei etape de furt. Poate prostia sinceră a furtului crengii de sub noi. Posibil premiu, acte de rezidenţă într-o altă ţară la alegere.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!


Răspunsuri

  1. in romania trebuie spinzurati 20-25 de talhari pentru a instala ordinea fireasca a lucrurilor


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: